19 iunie – Îmbufnare

El s-a întărâtat de mânie și nu voia să intre în casă. Luca 15:28

Fiul mai mare din parabola fiului rătăcitor s-a îmbufnat la aflarea veștii că fratele său mai mic s-a întors acasă. În timp ce întreaga familie era cuprinsă de un entuziasm nou și debordant în jurul celui care a fost pierdut și a fost găsit, fiul mai mare stătea deoparte supărat și bombănind de unul singur. Nouă ni se pare lipsit de motiv acest comportament bizar, dar pentru fiul mai mare întoarcerea risipitorului era o pricină de nemulțumire, iar sărbătoarea organizată de tatăl său amplifica și mai mult suferința sa. Să nu judecăm prea aspru un lucru care s-ar putea să ni se potrivească și nouă.

Mi se întâmplă și mie să mă surprind că nu sunt foarte entuziasmat de prezența în biserică a unor persoane pe care le consider nedemne de a fi acolo? Ce motive aș avea să fiu supărat și pe cine sunt supărat că oameni pe care nu-i simpatizez se află în locul binecuvântat de Dumnezeu? Pot observa cum Dumnezeu încercă să-mi schimbe inima și modul de gândire pentru a-i putea accepta pe risipitorii de lângă mine? Ce pot face pentru frații mai mari pe care îi văd îmbufnați din cauza bunăvoinței și bunătății lui Dumnezeu față de cei pierduți și rătăcitori?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *