De aceea, dați-vă și voi toate silințele ca să uniți cu credința voastră fapta; cu fapta, cunoștința. 2 Petru 1:5
A fi harnic înseamnă a împlini un lucru repede și bine. Aceasta este o performanță care cere concentrare, efort și competență. Nu este puțin lucru că apostolul Petru asociază în mod logic credința, fapta și cunoștința. Tradus altfel acest trinom înseamnă suflet, corp și duh. Credința ne dă motivația, fapta ne solicită puterile trupului, iar cunoștința ne oferă informațiile și logica după care să fim eficienți. Hărnicia combină aceste elemente într-o experiență care dovedește randament în folosirea superioară a resurselor spre slava lui Dumnezeu și binecuvântarea semenilor.
Cât de intens este efortul meu de a face și a aduce la îndeplinire lucrurile pentru care sunt responsabil? Aș mai putea adăuga ceva pentru a fi mai eficient în folosirea timpului, mijloacelor și ocaziilor? Ar mai fi cunoștințe de aflat care să-mi facă munca mai ușoară și randamentul personal mai bun? Cum îmi pot alimenta motivația și cum mă pot orienta și reorienta spre scheme noi de lucru? Reușesc să păstrez un echilibru eficient între dezvoltare personală și activitate profitabilă? Care ar fi modelul meu de hărnicie din istoria biblică sau din istoria profană?
