Copilașii mei, pentru care iarăși simt durerile nașterii până va lua Hristos chip în voi. Galateni 4:19
Scriind creștinilor din Galatia, apostolul este îngrijorat de lipsa de maturitate și de maturizare a acestora. În mod figurat, Pavel se referă la emanciparea spiritului și a geniului creștinismului în biserică asemenea gravării unei efigii pe o monedă. El își dorește să vadă în frații și în surorile din biserică chipul lui Hristos suficient de bine conturat încât să poată fi citit și remarcat cu ușurință de către cei din jur. Un asemenea stadiu de maturitate creștină ar fi rezolvat o mulțime de neajunsuri specifice galatenilor săi de suflet. Efigia lui Hristos trebuie să se arate și în biserica de azi.
În ce proporție este realizată lucrarea de transcriere a legii divine și a iubirii lui Hristos și în viața mea actuală? Unde ar putea vedea cei din jur că mai trebuie insistat pentru ca chipul lui Hristos să fie evident în imaginea mea publică, dar mai ales în realitatea mea interioară? Petrec suficient timp expus la chipul Său pentru ca acesta să se poată imprima suficient asupra vieții și caracterului meu? Conștient că lucrarea de copiere a Modelului este lucrarea Duhului Sfânt, cum să mă expun mai bine puterii modelatoare a Mângâietorului care este dornic să-Și definitiveze capodopera?
