26 martie – Debit

Stăpânul robului acestuia, făcându-i-se milă de el, i-a dat drumul și i-a iertat datoria.  Matei 18:27  

Sensul principal al cuvântului „debit” este acela de datorie față de un creditor care a acordat un împrumut pentru a fi returnat ulterior în anumiți termeni. În cazul de față, datoria, sau debitul robului din pildă, depășea cu mult capacitatea acestuia de a da înapoi stăpânului suma cuvenită. Singura soluție găsită de stăpân a fost iertarea datoriei și eliberarea sclavului. Oricum, vinderea sa pe piața de sclavi nu ar fi acoperit decât o parte infimă din debitul acestuia față de stăpân. Pilda aceasta este despre măreția harului și iertării divine față de păcătoșii îndreptățiți și salvați prin bunăvoința lui Dumnezeu.

Cât de serioasă este problema păcatului în ochii lui Dumnezeu dacă munca și efortul omenesc nu sunt în măsură să acopere dauna produsă? Dacă o viață de ascultare strictă de poruncile lui Dumnezeu nu poate compensa debitul față de Stăpânul lumii, atunci cât de îndatorați suntem noi față de Dumnezeu care este dispus să ne șteargă datoria în schimbul acordului nostru simplu de a accepta și fructifica bunătatea și bunăvoința Sa față de noi? Care ar trebui să fie atitudinea noastră unii față de alții când este vorba de obligațiile celor din jur față de noi?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *