El a crescut înaintea Lui ca o odraslă slabă, ca un lăstar care iese dintr-un pământ uscat. N-avea nici frumusețe, nici strălucire care să ne atragă privirile și înfățișarea Lui n-avea nimic care să ne placă. Isaia 53:2
Descrierea Robului Domnului din acest pasaj contrastează cu imaginea descrisă câteva versete mai sus unde măreția sa divină îi lasă pe împărații pământului fără cuvinte. Acest contrast ne explică capacitatea Salvatorului omenirii de a se apleca până la cea mai de jos treaptă a celor slabi și neajutorați, în timp ce El rămâne Domnul domnilor și Împăratul împăraților. Debilitatea Sa este mai mult decât aparentă, ea este liber aleasă și asumată. În misiunea Sa pământeană, Fiul lui Dumnezeu S-a făcut una cu slăbiciunile noastre pentru a ne putea ridica la rangul de împreună stăpânitori pe tronul Său de domnie.
Dacă acesta este exemplul pe care Isus ni l-a lăsat, de a fi slabi cu cei slabi și puternici cu cei puternici, ce mai am de făcut pentru a corespunde cât mai bine acestui model? În ce sens debilitatea mea fizică și spirituală este acceptată de Dumnezeu ca fiind corespunzătoare modelului Său, și în ce sens am nevoie de mai multă forță, curaj și determinare pentru a fi asemănător cu El și în ce privește măreția exemplului Său? Cum îmbin slăbiciunea cu puterea în experiența mea religioasă pentru a ajunge mai mult decât biruitor în marea luptă a supraviețuirii spirituale?
