15 martie – Cinism

Căci au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu și au slujit și s-au închinat făpturii în locul Făcătorului, care este binecuvântata în veci! Amin. Romani 1:25

Cinismul este o școală de gândire originară din Grecia antică caracterizată de disprețul deschis și declarat împotriva normelor morale și a convențiilor sociale, cu precădere împotriva religiei și implicit împotriva lui Dumnezeu, cu concentrarea atenției pe o etică din care principiile morale religioase sunt excluse apriori. În acest caz, normele de conviețuire stabilite de cinici sunt bazate exclusiv pe intuiția, raționamentul și autoritatea minții omenești despărțite de Dumnezeu. Cu alte cuvinte, cinismul este o necredință intenționată, agresivă și a-tot-suficientă.

Cum pot iubi un cinic și în același timp să îmi exprim convingerile în mod asertiv, evitând escaladarea emoțiilor puternice de mânie, ură și dispreț? Ce modele biblice pot găsi în abordarea necredinței și a necredincioșilor agresivi la adresa credinței și a credințelor religioase? Pot învăța ceva din cuvântarea lui Pavel din Atena unde cinismul era cu siguranță prezent? Cum pot explica unui cinic iubirea lui Dumnezeu față de cei care-L sfidează în mod deschis? Pot crede în capacitatea inimii omenești de a se supune procesului de convertire? Cu ce condiție? În ce condiții?  

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *