13 martie – Cicălire

Mai bine să locuiești singur în pustie decât cu o soție cicălitoare și supărăcioasă. Proverbe 21:19 NTLR

Cicăleala este un comportament abuziv care folosește comunicare verbală ca instrument de tortură, de cele mai multe ori în mod inconștient și neintenționat. Excesul de vorbire, indiferent de motivație sau de intenție este la fel de dăunător relației ca și absența comunicării și zgârcenia de cuvinte. Uneori cicăleala lasă să se vadă o suferință neînțeleasă, sau o nevoie neîmplinită, dar indiferent de sursa care o alimentează aceasta devine un factor perturbator suficient de serios pentru a fi luat în considerație. Văduva nedreptățită din parabola lui Isus a înțeles corect lucrurile. 

Cum este comunicarea mea verbală din perspectiva abuzului de exces, sau insuficiență? La care dintre riscuri sunt mai expus? Care este reforma urgentă de care am nevoie pentru a aduce lucrurile la normal? Cum reacționez față de cicăleala altora? Încerc doar să mă protejez pe mine, sau caut să înțeleg ce se întâmplă și de ce se întâmplă, fiind interesat de soluții avantajoase reciproc și vindecare autentică? Cum fac diferența dintre ce trebuie să fac eu și ce reprezintă responsabilitatea altora pentru a comunica normal și fără sincope dureroase și riscante pentru relații?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *