Uitați-vă la mâinile și picioarele Mele, Eu sunt; pipăiți-Mă și vedeți. Luca 24:39
Ce puteau să vadă și să simtă ucenicii dacă se uitau cu atenție la mâinile și picioarele Maestrului și le atingeau cu o grijă exemplară? Aveau să constate cicatricile inconfundabile ale cuielor înfipte fără milă în urmă cu trei zile pe când Salvatorul era înălțat pe cruce. Aceste cicatrici aveau să devină simbolul sacrificiului Său ispășitor pentru salvarea lumii din păcat. Urmele cuielor aduc aminte pentru eternitate suferința divină cu care a fost achitat prețul răscumpărării. Cicatricile sunt răni vindecate dar care nu se șterg și păstrează amintirea vie a sacrificiului.
Care sunt cicatricile mele care mă ajută să nu uit experiențele trecutului? Pe care trebuie să le studiez mai atent; pe cele lăsate de greșeli regretabile, sau pe cele primite din iubire și sacrificiu pentru Dumnezeu și pentru oameni? Cum pot depăși stadiul de rană încă nevindecată și să fiu vindecat păstrând doar semnul durerilor de altădată? În cicatrizarea mea ce rol joacă cicatricile Lui care a suferit și pentru vindecarea mea? Mă pot regăsi în rănile Lui, sau este nevoie să intervină El ajutându-mă să devin conștient de participarea mea la suferințele Lui vindecătoare și pentru mine?
Sursa imagine: net
