Voi dați zeciuială din izmă, din mărar și din chimen și lăsați nefăcute cele mai importante lucruri din lege. Matei 23:23
Pentru farisei și cărturari plantele aromatice din care aveau grijă să dea zecime erau practic niște chițibușuri, mărunțișuri fără importanță, dar pe care ei le ridicau la rangul de principii, în timp ce adevăratele principii erau neglijate. Pentru a nu-i face să greșească pe cei care ar fi neglijat detaliile slujirii lui Dumnezeu, Învățătorul oamenilor le-a spus pe acelea să le facă, dar pe celelalte să nu le lase nefăcute. Câtă vreme chițibușurile nu intră în concurs pentru același timp, interes și atenție, toate trebuie avute în vedere, dar când urgența o cere, nu este timp pentru chițibușuri.
Cum fac deosebirea între principiile de bază universal valabile și aspecte particulare ale ascultării de Dumnezeu față de care am responsabilitatea de a nu le pierde din vedere? Ce înseamnă să fiu credincios în cele mai mici lucruri și în cele mai mari lucruri? Când vine vorba despre ce este mai important și urgent, și ce trebuie făcut mai întâi, care este criteriul după care stabilesc ordinea priorităților? Cum mă asigur că nu transform chițibușurile în principii de bază și nu minimalizez principiile importante până la a le considera chițibușuri lipsite de valoare?
Sursa imagine: net
