Dă-mi te rog să mănânc din ciorba aceasta roșiatică, fiindcă sunt rupt de oboseală. Geneza 25:30
Cuvintele lui Esau denotă o stare extremă de epuizare fizică însoțită de o foame cumplită. Efectiv, Esau simte că dacă nu mănâncă din ciorba de linte a lui Iacob, în clipa următoare va muri de foame. Aceasta era percepția, dar realitatea era departe de ceea ce simțea Esau. Ființa umană este înzestrată cu mecanisme de supraviețuire foarte performante, iar Esau ar fi putut trăi mult și bine fără ciorba aceea roșiatică. Problema lui Esau era capriciul pe care și l-a permis permanent și care acum i-a afectat grav viitorul. Esau obișnuia să trăiască după cum avea chef și acest lucru s-a dovedit a fi extrem de păgubitor.
Când am sau nu am chef de ceva cum procedez pentru a nu călca pe urmele lui Esau? Cât de importantă pentru mine este disciplina personală și curajul de a-mi supune pornirile spontane ale ființei? Cum pot menține un echilibru sănătos între bucuriile naturale și legitime ale vieții și austeritatea și răbdarea specifice maturității spirituale? Cum mă pot simți confortabil și atunci când lucrurile merg altfel decât vreau eu? Cum îmi găsesc liniștea sufletească în condiții dificile pentru a nu depinde de toane, mofturi, dispoziții de moment, capricii sau chef?