Când s-a înmulțit numărul ucenicilor, evreii care vorbeau grecește, cârteau împotriva evreilor, pentru că văduvele lor erau trecute cu vederea la împărțirea ajutoarelor de toate zilele. Faptele apostolilor 6:1
Cârtirea este o manifestare de nemulțumire care se poate prelungi atâta vreme cât persistă motivul autentic de suferință, jenă sau disconfort. În cazul de față, este vorba despre nedreptatea pe care începuseră să o facă cei care distribuiau ajutoarele zilnice de la depozitul comunității primilor creștini. Apostolii au reacționat prompt și starea aceasta de nemulțumire, inclusiv cârtirea conexă au fost îndepărtate. În consecință s-a născut diaconia care are drept scop o slujire mai eficientă a nevoilor sociale ale bisericii. De data aceasta cârtirea a avut un efect constructiv, dar nu totdeauna este așa. Cârtirea motivată incorect și exploatată politic poate duce la pierderi însemnate.
Care este nemulțumirea mea curentă cu privire la modul de administrare al bisericii? Există o soluție practică de rezolvare a situației, sau cârtirea mea poate deveni cronică și fără finalitate concretă? Unde ar trebui să fie auzită sugestia mea de remediere? Eu cu ce pot contribui practic la eliminarea motivului de nemulțumire? Când îmi dau seama că nemulțumirea și bârfa nu au soluții în condițiile date, iar fenomenul de cârtire nu își mai are suport extern ci este alimentat mai degrabă din starea spirituală precară a cârtitorilor, eu unde trebuie să mă așez? Pot ajuta și pe alții să cultive mulțumirea și recunoștința?
