Atunci au auzit glasul Domnului Dumnezeu care Se plimba prin grădină în răcoarea zilei. Geneza 3:8
În briza Edenului pașii lui Dumnezeu în căutarea fiului pierdut nu erau o simplă plimbare de dimineață pentru agrement și bunăstare. Dumnezeu îl căuta pe Adam și o căuta pe Eva. Dumnezeu continuă această căutare până astăzi pentru că vrea să redea omului frumusețea, siguranța și bucuria veșnică pierdute prin neascultare. Rezultatele căutării lui Dumnezeu depind numai de atitudinea și dispoziția celui pierdut. Din partea lui Dumnezeu există toată bunăvoința și există toate mijloacele de salvare necesare recuperării pierduților și pierderilor. Problema este subiectul uman.
Dacă m-am lăsat găsit de Dumnezeu, cum mă raportez la efortul lui Dumnezeu de a-i găsi și pe alții? Știind bine că numărul recuperaților este, oricum, minoritar față de numărul celor nerecuperați încă, îmi pot permite să las lucrurile în voia lor, sau mă pot asocia lui Dumnezeu în căutarea Lui salvatoare? Ce mijloace de prospecție folosesc pentru identificarea celor care caută și apreciază ajutorul meu? Cum îmi coordonez mișcările cu ale lui Dumnezeu pentru a nu-i rata pe cei care Îl caută la rândul lor pe Dumnezeu? Cum îmi mențin prospețimea și vigoarea căutării?
