Dar cărarea celor neprihăniți este ca lumina strălucitoare, a cărei strălucire merge mereu crescând până la miezul zilei. Proverbele 4:18
Cărarea este o fâșie îngustă de teren aranjată sumar, dar eficient pentru a putea fi străbătută în siguranță de un călător care dorește și ajungă la destinație. Uneori cărarea trece prin spații largi fără nicio amenințare sau dificultate. Alteori cărarea este prevăzută cu parapet de protecție, sau chiar cu o mână curentă care să poată asigura condiții minime de călătorie celor aflați în trecere. Este de dorit ca parcursul cărării să ducă de undeva altundeva, mai aproape de țintă. Din loc în loc sunt plasate semne de drum care să-l ajute pe drumeț să se orienteze în mod corespunzător. Experiența noastră religioasă este comparată cu o cărare ascendentă spre lumină.
De unde am pornit și până unde am ajuns în demersul meu spiritual? Am siguranța că acesta este drumul care trebuie? Ce semne folosesc pentru a mă orienta corect în periplul meu personal și colectiv spre lumină? Alături de cine călătoresc spre destinația aleasă? Este aceasta o asociere care mă ajută sau mă împiedică să avansez din punct de vedere spiritual? Cum îmi pot oferi ajutorul celor care merg împreună cu mine, pentru a-i face să depășească mai bine sau cu bine obstacolele lor? Eu unde caut ajutorul pentru depășirea pasajelor dificile ale traseului?
Imagine de malcolm west de la Pixabay
