Noi nu dăm nimănui nici un prilej de poticnire… prin armele de lovire și de apărare pe care le dă neprihănirea. 2 Corinteni 6:3,7
Sensul principal al cuvântului calibru se referă la capacitatea combativă a armamentului de infanterie. În lista apostolului Pavel din 2 Corinteni 6 sunt enumerate o serie de e calități și dotări ale slujitorilor lui Dumnezeu printre care și armele de atac și apărare ale acestora. Calibrul lor trebuie reglat în așa fel încât folosirea acestora să nu ridice nici o obiecție în legătură cu o eventuală disproporție dintre agresivitatea lumii și vigoarea ripostei date de biserică. Precizarea apostolului cu privire la originea acestor arme ca fiind neprihănirea, este un detaliu care merită reținut cu atenție.
Când trebuie să mă confrunt cu un atac la persoană, sau cu o remarcă răutăcioasă la adresa numelui bisericii mele, ce fel de răspuns al neprihănirii trebuie să aleg pentru a avea un echilibru între calibrul agresiunii și cel al răspunsului de apărare? Sunt și situații și condiții în care cel mai bun răspuns este tăcerea, sau lipsa de reacție? De ce a ales Salvatorul asuprit și chinuit, uneori să tacă, alteori să răspundă pe măsura întrebărilor adresate? Cum mă determină și mă condiționează răbdarea sfinților să răspund provocărilor agresive ale lumii, în spiritul și maniera neprihănirii lui Hristos?
