3 februarie – Bazaconie

Esau s-a dus la Ismael. El a mai luat o nevastă, pe lângă nevestele pe care le avea. Geneza 28:9

Esau a făcut o bazaconie, un lucru ciudat, un lucru nelalocul lui. Acest aspect arată ceva din personalitatea furtunoasă și caracterul versatil al lui Esau și avem motive serioase să dăm dreptate lui Dumnezeu, atunci când l-a ales, apriori, pe Iacob să ducă mai departe moștenirea spirituală a familiei din care se va dezvolta ulterior poporul ales și din care avea să se nască Mesia. Bazaconia aceasta avea să conducă serios la îndepărtarea lui Esau și a familiei sale de trunchiul principal al urmașilor lui Avraam. Chiar dacă bazaconia este calificată mai degrabă ca o ștrengărie, totuși ca greșeală de comportament, comportă o serie de urmări serioase, deci trebuie supusă vigilenței.

Care este linia de separare dintre o reformă autentică, binevenită și necesară și o bazaconie cu efecte neconstructive și nefericite? Este în sine schimbarea și ieșirea din tipare totdeauna benefică și de dorit? Dacă la Esau, bazaconia lui era o formă de revoltă și sfidare a sfaturilor părintești, ar putea fi și pentru mine riscul să fac anumite lucruri doar din dorința de răzbunare și gratificare personală? Cui folosește și la ce folosește o atitudine, sau o alegere personală care se bazează doar pe libertatea personală, dar fără confirmarea valorii morale a acestui gest?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *