Într-o zi, un sutaș a venit la Isus și I-a spus: „Doamne, robul meu zace în casă slăbănog şi se chinuieşte cumplit.” Isus i-a zis: „Am să vin şi să-l tămăduiesc.” ”Doamne”, a răspuns sutaşul, ”nu sunt vrednic să intri sub acoperământul meu, ci zi numai un cuvânt, şi robul meu va fi tămăduit. … Când a auzit Isus aceste vorbe, S-a mirat şi a zis celor ce veneau după El: ”Adevărat vă spun că nici în Israel n-am găsit o credinţă aşa de mare.” Mat. 8:6-10.
Isus declară că aceasta este credință. Când vei descoperi ce este aceasta, ai găsit credința. Când vei ști ce este aceasta, vei ști ce este credința. Nu poate exista niciun dubiu în această privință; pentru că Hristos este „Autorul… credinței”, iar El spune că ceea ce a manifestat sutașul a fost „credință”; da, chiar „o mare credință”.
Unde este, atunci, credința? Sutașul dorea un anumit lucru făcut. El voia ca Domnul să facă acest lucru. Dar când Domnul a spus: „Voi veni” și voi face acest lucru, sutașul L-a oprit, spunând: „Zi numai un cuvânt” și se va face.
Acum, cum se aștepta sutașul să se facă lucrarea? „Doar prin cuvânt.” De ce depindea el pentru vindecarea robului său? „Numai de cuvânt”.
Și Domnul Isus spune că aceasta este credința.
Aici era un roman, disprețuit și evitat de către Israel ca fiind păgân și considerat a fi urât de Dumnezeu. Își petrecuse viața printre influențele păgâne, fără avantajele Bibliei. Cu toate acestea, el descoperise că atunci când Domnul vorbește, chiar în acel cuvânt există puterea de a face ceea ce spune cuvântul, iar el depindea de acel cuvânt pentru a face ceea ce a spus.
Devoționalul face parte din cartea ”Living by Faith” de E. J. Waggoner și A.T. Jones
Traducere: Adina Păltineanu
