Trecătorii își băteau joc de El… Tot astfel și preoții cei mai de seamă, împreună cu cărturarii își băteau joc de El între ei. Marcu 15:29-31
Bătaia de joc este o formă de expresie a disprețului și lipsei de minim respect față de cineva sau față de ceva. În cazul de față, subiectul supus batjocurii este Robul Domnului suferind, Care împlinea la literă profeția din Isaia 53. Până și disprețul trecătorilor și al conducătorilor religioși era prevăzut în această prorocie. „Disprețuit și părăsit de oameni” este un detaliu din această imagine profetică. Nu putem parcurge acest pasaj biblic fără să ne tulburăm serios de fiecare dată. Cu nici un chip, batjocura nu trebuie arătată nici față oamenii așezați în funcții publice și nici față de cei mai mari păcătoși. Ea ne înjosește pe noi, dacă suntem batjocoritori.
Din ce resorturi profunde ale păcatului din noi se alimentează batjocura? Ne simțim mai buni și superiori față de persoana care este ținta atacurilor noastre virulente? Poate fi batjocora o formă de exprimare a neprihănirii de sine, care este doar o înșelare a sinelui? Cum pot face diferența dintre indignarea față de păcat și tendința de a ataca persoana care trece printr-o criză a vieții sale personale? Când toți se grăbesc să arunce cu pietre și să înjosească pe cineva, se mai apleacă cineva să încerce să-l înțeleagă și să-l ajute cu duhul blândeții, așa cum ne-a dat exemplu Hristos?
