Încolo, frații mei, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună și orice laudă, aceea să vă însuflețească. Filipeni 4:8
Aici apostolul neamurilor îi încurajează pe credincioșii din Filipi și pe toți cititorii epistolei, să acționeze cu înțelepciune și discernământ în a se integra armonios în contextul cultural în care se aflau. Acest lucru nu urma să le șteargă identitatea distinctă ca urmași ai lui Hristos, ci dimpotrivă avea să-i facă mai relevanți și eficienți în a-și promova misiunea în societate. Barbaria este un act de dispreț și distrugere a elementelor de cultură și civilizație întâlnite în cale, iar creștinii nu trebuiau să fie acuzați de așa ceva. Sfatul lui Pavel este universal valabil și are aplicabilitate expresă și astăzi. Creștinii trebuie să se contextualizeze permanent dacă doresc cu adevărat să fie credibili și respectați.
La ce acte de barbarie sunt expus atunci când vreau să fiu și să mă manifest diferit față de societatea care dă semne de pronunțată tendință de decădere morală și spirituală? Sunt reformele mele călăuzite de înțelepciunea care vine de sus, sau aș putea fi acuzat de barbarie ieftină și dezgustătoare? Cum ar trebui să se raporteze rămășița spirituală a lui Israel după spirit pentru a nu fi considerată o mișcare ciudată și retrogradă, sau ostilă culturii și tradițiilor societății în care se află?
