Este ca untdelemnul de preț, care turnat pe capul lui, se coboară pe barbă, pe barba lui Aaron, se coboară pe marginea veșmintelor lui. Psalmii 133:2
Scena ungerii în oficiul de mare preot al lui Aaron și a fiilor lui se evidențiază prin modul în care untdelemnul ungerii sfinte se prelinge pe barba bărbatului instalat în slujba lui Dumnezeu și a oamenilor. Cu siguranță că barba lui Aaron nu este doar partea feței cu acest nume și mai ales părul care îi acopere această parte. Adică, Aaron purta barbă. Acest accesoriu îi dădea o nota de prestanță și autoritate de care poziția sa publică avea nevoie. Aceasta îi aducea respect și îl investea cu mitul conducătorului care să îi faciliteze împlinirea misiunii sale sacerdotale. Conveniența și convenția socială își au rolul lor în viață.
Trebuie să am și eu barbă pentru a mă bucura de respectul și aprecierea celor din jur? Cum îi consider pe bărbații din jurul meu care se decid la un moment dat să poarte barbă? Le pot înțelege motivele personale, sau mesajul pe care vor să îl transmită ei prin această formă nouă în care se prezintă în public? Este barba un motiv sau subiect de discuție și controversă care să merite risipa de timp și emoții pe care o presupune un asemenea demers? Cum se aplică aici principiul că dacă cineva face sau nu face ceva pentru Domnul face acest lucru, în ultimă instanță?
