Isus le-a zis: „Luați seama și păziți-vă de aluatul fariseilor și al saducheilor.” Matei 16:6
Biblia este plină de figuri de stil printre care aluzia este foarte obișnuită. Aluzia face comunicarea și vorbirea mai facilă și eficientă, prin capacitatea ei de a transmite idei cu un impact mai profund și cu mai puține efecte secundare. Cine este dispus să înțeleagă, poate pătrunde adânc în mesajul cifrat al aluziei, iar cine nu manifestă nici un fel de interes, poate trece nepăsător mai departe, fără să fie deranjat, sau reținut în mod nedorit de aluziile vorbitorului. Este adevărat că, asemenea ucenicilor, aluzia ne poate crea dificultăți de înțelegere și interpretare, dar una peste alta, aceasta constituie un element de măiestrie și valoare artistică a limbajului.
Când cineva face o aluzie la ceva care mă privește în mod personal, cum să iau lucrurile pentru a avea un folos maxim din mesajul adresat? Pot decanta acest mesaj din hățișul propriilor dificultăți ale vorbitorului, pentru a avea o imagine corectă despre adevărurile despre mine, de care am nevoie pentru a mă corecta? Când vreau să transmit un lucru de care cei interesați au nevoie, cum îmi aleg aluziile pentru a fi înțeles în mod corect și pentru a nu-i duce în derizoriu, eroare și confuzie pe destinatarii vorbirii mele?
