Pe alocurea vor fi cutremure de pământ, foamete și ciume. Matei 24:7
Vorbind despre semnele venirii Sale, Învățătorul oamenilor ne-a spus că nenorocirile zilelor din urmă nu vor fi uniforme și totale în intensitate și durată. O asemenea repartiție a evenimentelor ar fi greu, dacă nu imposibil de suportat. Ca o formă de manifestare a harului și a îndurării divine, calamitățile naturale și cele create de mâna omului vor cunoaște o anumită dispersie pentru a face loc supraviețuirii speciei umane. Distrugerile și pierderile cauzate de turbulențele violente ale naturii care pare scăpată de sub control, vor fi pe alocuri mai pronunțate pe alte locuri mai atenuate și blânde.
Când aflu despre dezastrele provocate de elementele dezlănțuite ale naturii, din ce perspectivă interpretez lucrurile? Sunt înclinat să-L blamez pe Dumnezeu pentru nenorocirile pe care le aduce sau le îngăduie? Sunt înclinat să-i acuz pe oameni pentru abuzurile lor prin care ordinea naturală a lucrurilor este deranjată de la locul ei? Aș putea vedea și mâna ocrotitoare a lui Dumnezeu care intervine pentru a preîntâmpina pierderi și mai mari? Mă pot bucura de ceea ce rămâne după dezastru și pot fi mulțumitor lui Dumnezeu pentru ceea ce a putut fi salvat sau recuperat?
Foto: net
