331 – Radical

Căci armele noastre de luptă nu sunt firești, ci sunt armele puternice ale lui Dumnezeu, prin care dărâmăm fortărețe. Noi răsturnăm argumentele și orice înălțime semeață care se ridică împotriva cunoașterii de Dumnezeu. 2 Corinteni 10:4,5, NTLR

Aici, apostolul este radical. Nu se mulțumește să asedieze și să cucerească fortărețe cu bunăvoința asediaților de a se supune și convenția de a fi cruțați și eventual făcuți vasali. Apostolul trebuie să dărâme din temelie fortărețele pe care le consideră damnate și date spre nimicire.

Ceva din acest principiu al combatanții radicale au trăit și Evreii când s-au suit în Canaan. Acesta era motivul pentru care Ierihonul a fost demolat și nu doar luat în stăpânire. Alte cetăți au avut altă soartă, Ierusalimul, de exemplu.

Există în marea luptă momente pentru combatanță radicală și momente pentru combatanță moderată sau chiar simplă contextualizare. Problema acută care se pune este cum facem distincție între stilurile de combatanță pe care să le abordăm? Recunoaștem că aici avem nevoie de o înțelepciune care vine de sus și pe care cea mai bună cuviință a noastră nu o poate produce. Numai Comandantul suprem poate stabili fără greșeală radicalismul sau pacifismul care se impune fiecărei abordări.

Pavel militează pentru o apologetică radicală când este vorba despre fortărețele ostile cunoașterii de Dumnezeu. Această cunoaștere fiind vitală vieții spirituale salvatoare, nu este de mirare opțiunea apostolului.

Doamne, în confruntările acestei zile învață-mă când trebuie să fiu radical sau moderat, ferm sau înțelegător, hotărât sau binevoitor. Numai la Tine este cunoștința deplină și de a ceea numai Ție Ți  se cuvin toate laudele, Amin!

Varianta audio:

Photo by Tobias Bjørkli from Pexels

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *