Sămânța care a fost semănată în locuri stâncoase este cel ce aude Cuvântul și îl primește imediat cu bucurie, dar nu are rădăcină în el, ci durează doar pentru o vreme. Matei 13:20 NTR
Acest detaliu al parabolei semănătorului ilustrează cât se poate de plastic superficialitatea cu toate ale ei. Cabotinul nu ia viața în serios. Se mulțumește cu rezultate trase de păr, cu mici prezentări la colț de stradă. Cu mijloace cât să trăiască de azi pe mâine. Probabil, sentimentul de libertate spontană este singurul avantaj al „programului” său.
Cabotin nu este numai artistul ambulant ci și creștinul care reușește să facă figurație pe la biserică, să facă un comentariu subțirel pe la școala de Sabat, să se afirme cu o poantă afumată în grupul de prieteni, cum ar veni un fel de notă de trecere la examenele vieții. Nu tu așezare serioasă pe o pasiune, pe o misiune, o implicare în programe esențiale, dar mai ales, lipsa studiului regulat, autentic, plin de savoare și cu binecuvântări evidente de-a lungul timpului.
Cabotinul se remarcă totuși prin nemulțumirea sa cronică și foarte bine adaptată la orice situație nouă sau veche s-ar ivi. Este vorba despre nemulțumirea cu privire la frați și surori, mai ales cei din conducere. De fapt, suferința lui nu se produce în exterior ci în chiar sufletul său sărac din punct de vedere spiritual și flămând, sau nehrănit din punct de vedere intelectual, din lipsa studiului, evident.
El este ținta sigură a tot felul de senzațional-isme, teoria conspirației nu întâmpină nici un fel de rezistență, pentru că astfel reușește și omul să fie la punct cu marile „secrete ” ale omenirii, ale conducătorilor planetei sau ai bisericilor invadate de iezuiți și societăți secrete.
Cabotinajul este o alegere și în acest caz drama sa poate fi ușor curmată printr-o trezire la realitate și o pocăință autentică și temeinică. Cum începe o viață de studiu și de permanentă dedicare unui scop rezonabil, și răsare soarele pe ulița lui. Este ca și cum întreaga lume din jur se schimbă cu totul, dar aceasta nu este decât reflectarea în afară a bucuriei autentice din interior.
