Domnul a privit cu plăcere spre Abel și spre jertfa lui. Geneza 4:4
Este un lucru foarte plăcut să fii acceptat de cineva mai mare și mai important și cu atât mai mult să fii acceptat de Dumnezeu. Abel a avut parte de o asemenea favoare în timp ce Cain, fratele său, a început să se posomorască când a fost vorba de el și jertfa sa.
Dacă stăruim puțin asupra acestui episod chiar de la începutul istoriei neamului omenesc, ne dăm seama că atitudinea selectivă a lu Dumnezeu nu este arbitrară și nici întâmplătoare. Aici putem vedea destul de ușor o relație directă dintre cauză și efect.
Dumnezeu a făcut cunoscut primilor noștri părinți condițiile în care jertfele lor aveau să fie acceptate sau nu. O primă condiție ținea de formă și anume, jertfa pentru păcat trebuia să fie neapărat cu sânge. Semnificația era că, nu există ispășire pentru păcat fără sânge. Sângele era considerat echivalentul vieții însăși, iar oamenii au fost instruiți să se comporte cu respect maxim față de sânge.
A doua condiție ținea de fond și se referea la starea sufletească a celui care își aducea jertfa. Jertfa pentru păcat trebuia să fie însoțită de o adâncă părere de rău pentru păcatul sau păcatele săvârșite. Numai recunoașterea, mărturisirea și pocăința erau acceptabile pentru a însoți o jertfă pe care Dumnezeu să o poată accepta și împreună cu ea și pe închinătorul pocăit.
Abel și Cain au venit înaintea Domnului în mod foarte diferit. Abel a adus o jertfă cu sânge și s-a așezat înaintea lui Dumnezeu cu un puternic simțământ de nevrednicie și dependență. În aceste condiții Dumnezeu a privit cu plăcere spre el și spre jertfa sa.
Cain a dovedit neglijență față de prescripția divină așa că jertfa lui era fără sânge, iar starea sa sufletească nu arăta nici respect și nici pocăință. În asemenea condiții, Dumnezeu nu a privit cu plăcere spre Cain și spre jertfa sa. În loc să corecteze ceea ce era greșit, el a preferat să elimine termenul de comparație.
Când noi venim înaintea lui Dumnezeu avem nevoie de meritele Mântuitorului, care constau în sângele Lui, și de un duh de pocăință, pe care El îl va accepta cu plăcere, considerându-ne ca și când nu am păcătuit.
Doamne, ce aș putea să-Ți aduc mai mult decât inima mea așa cum este și pe care Tu să o faci așa cum dorești să o ai. Amin!
Versiunea audio:
