021- Absență

S-a dus slava din Israel, căci chivotul lui Dumnezeu este luat. 1 Samuel 4:22

A fost o zi tristă pentru Israel. Lucrurile au mers din rău în mai rău. Fiii lui Eli au avut o influență foarte rea asupra poporului. Într-o criză spirituală foarte gravă a izbucnit și un război cu filistenii. Într-un moment de lipsă a discernământului spiritual, bătrânii lui Israel au decis să scoată chivotul Domnului pe linia frontului, crezând că astfel Dumnezeu va fi determinat să intervină în favoarea poporului Său. Dar gestul s-a dovedit a fi total neinspirat. Filistenii au atacat din nou, și chivotul a fost făcut prizonier. Această ispravă nu avea să le aducă prea multă fericire filistenilor, pentru că Dumnezeu nu Se lasă batjocorit, dar pentru Israel situația a devenit cu adevărat dezastruoasă.

Cortul întâlnirii era pustiu și gol, iar în sufletul poporului și mai ales în sufletul lui Eli s-a dezlănțuit disperarea. Lipsa chivotului de la locul lui însemna decăderea lui Israel din poziția de popor ales. Era ca și când o unitate militară își pierde steagul de luptă. Nora lui Eli a interpretat corect situația. Icabod, copilul care s-a născut în aceste condiții triste, avea să devină un semn în Israel. Numele său înseamnă „nu mai e slavă”.

Asemenea istorii răscolitoare au fost păstrate în Scriptură cu un scop educativ foarte precis. Lecția de bază care se desprinde din acest episod este că, atunci când omul exagerează în revolta sa împotriva lui Dumnezeu, calitatea de popor al legământului nu mai poate ajuta, iar disperarea pierzării devastează totul în jur. Există o limită a harului și a răbdării divine, dincolo de care se instalează dezastrul.

Nu era destul că Dumnezeu nu mai comunica de multă vreme cu poporul Său prin preoții de la Cortul întâlnirii, acum lipsea și chivotul. Durere a durerilor. Recuperarea avea să fie grea și migăloasă. Aveau să treacă 20 de ani de muncă tăcută și umilă din partea lui Samuel până când lucrurile aveau să reintre în normal.

Doamne, apreciez prezența Ta în viața mea și asemenea lui Petru cuprind în brațe picioarele Tale rugându-Te: „Doamne, nu pleca de la mine chiar dacă sunt un om păcătos.” Amin!

Versiunea audio:

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *