Toți sătenii au alergat spre pista de aterizare cântând și dansând atunci când pilotul misionar Gary Roberts a aterizat la Suminka, un sat îndepărtat din provincia indoneziană Papua.
Sătenii au avut nevoie de 10 ani pentru a tăia copacii manual pentru a construi o pistă de aterizare în munți, iar avionul misionar al lui Gary a fost primul care a aterizat acolo. A fost un mare eveniment.
La ieșirea lui Gary din avion, mulțimea s-a liniștit. Cântecele și dansurile s-au oprit. „Este un avion adventist de ziua a șaptea? a întrebat un bărbat. Sătenii observaseră sigla celor trei îngeri în spatele avionului.
Gary era surprins. El nu se aștepta ca locuitorii din Suminka, un sat care multă vreme a fost accesibil abia după o lungă călătorie pe o cărare, să fi auzit despre biserica adventistă. Curând, sătenii au spus că mulți dintre ei păstrau Sabatul. Și asta, au adăugat ei, din cauza unui câine adventist de ziua a șaptea.
Un vis neobișnuit
Povestea a început cu câțiva ani mai devreme în Papua-Noua Guinee, când un pastor adventist, Moise, și un pastor laic numit Darius au avut același vis în aceeași noapte. În dimineața următoare, unul a spus: „Am avut un vis în noaptea trecută.” Celălalt a spus: „Și eu, dar nu am vrut să-ți spun. ” Amândoi au văzut în visul lor un înger care a spus „Du-te la Suminka”.
Câteva zile mai târziu, cei doi bărbați au plecat pe un drum de trei zile ca să ajungă la Suminka. La sosirea în sat, ei au anunțat că vor avea loc întâlniri evanghelistice în fiecare seară, timp de o săptămână, sub un copac, de cealaltă parte a satului.
Dar în ziua primei întâlniri, pastorul Moise s-a îmbolnăvit de malarie. Se simțea foarte rău, atât de rău încât sătenii au prezis că va muri. „Dar dacă starea lui se îmbunătățește, atunci îl vom asculta la conferințe”, au promis.
Toată ziua, pastorul Moise s-a simțit foarte bolnav. Dar, la ora 17, el s-a simțit brusc mai bine. A făcut un duș și a predicat. După aceea, i-a fost din nou rău. Și acest lucru s-a repetat toată săptămâna. Îi era rău până la ora 17, după care se simțea mai bine, făcea un duș, mergea să predice și apoi îi era din nou rău.
În timpul conferințelor, el a vorbit despre Sabat și i-a avertizat pe ascultători despre consumul de carne necurată, cum ar fi carnea de porc. Porcul sălbatic este un fel de mâncare populară în munții din Papua.
La sfârșitul săptămânii, pastorul Moise a făcut un apel, dar nu a răspuns nimeni. El și pastorul Darius au plecat acasă profund dezamăgiți. Se întrebau de ce au primit acest vis fără a obține rezultate.
Un câine transformat
La Suminka, viața a revenit la normal – până sâmbăta următoare dimineața. Cel mai puternic câine de vânătoare, Dolby, s-a ridicat și a pornit pe cărare. Stăpânul său și alți săteni au crezut că a simțit ceva și l-au urmat. Câinele a mers spre pomul sub care predicase misionarul și s-a așezat. Sătenilor li s-a părut foarte ciudat. Sâmbăta următoare, același scenariu. Câinele se ridică, se duse la copac și se așeză. El a refuzat să vâneze sâmbăta.
În plus, sătenii au observat că Dolby nu mai voia să mănânce carne de porc. El a refuzat să vâneze porci sălbatici și alte animale necurate.
„Dolby a devenit adventist de ziua a șaptea”, a spus un sătean. „Dacă el păzește Sabatul, ar trebui să facem și noi acest lucru”, a spus un altul. Astfel, mai mulți săteni au început să păstreze Sabatul și au încetat să mănânce mâncare necurată.
Gary, pilotul misionar, a fost încântat să audă povestea. Mai târziu, el a căutat pe pastorul Moise, dar nu era de găsit, așa că l-a contactat pe Darius și i-a sugerat să se pregătească să petreacă un an în sat, învățând pe oameni adevărurile biblice.
Astăzi, aproape jumătate din satul de 200 de adulți și copii păstrează Sabatul, iar 21 de persoane au fost botezate.
Dolby continuă să refuze mâncarea necurată. Sătenii spun că este un câine foarte sănătos.
Din vânturi Îţi faci soli şi din flăcări de foc, slujitori. Psalm 104:4 De Andrew McChesney, adventistmission.org Sursa: https://www.adventistemagazine.com/chien-adventiste-evangelise/ Traducere și adaptare: Adina Păltineanu
