de Edith Kiggundu
„Tanti, bunica a început din nou să sângereze la degete.” Am simțit teamă și disperare în vocea îngrijitoarei în timp ce îmi vorbea la telefon. „Ce putem face?” Stăteam acolo nemișcată, fără niciun răspuns concret pentru problema de față.
Cu doi ani în urmă, mama mea a suferit un accident vascular cerebral ischemic. Această afecțiune care îi punea viața în pericol îi tăiase fluxul sanguin către creier, omorând celulele cerebrale, și îi lăsase piciorul și brațul stâng paralizate. Pentru a reduce la minimum riscul de reapariție a accidentului, a fost pusă sub tratament cu anticoagulante pentru a împiedica sângele să formeze cheaguri prea ușor.
Acum, după aproape doi ani, îngrijitorii au raportat că degetele ei continuă să sângereze. Acest lucru a continuat zile întregi și ca urmare, mama mea a devenit anemică. Medicul de familie nu a avut de ales decât să îi întrerupă medicamentele pentru subțierea sângelui, ceea ce a lăsat-o din nou la un risc ridicat de formare de cheaguri de sânge.
Trei luni mai târziu, medicul de familie a reintrodus anticoagulantele dându-i o doză minimă. Acest lucru a părut să funcționeze pentru ea și, timp de două luni, nu a existat niciun fel de sângerare. Am sperat că problema fusese rezolvată.
Așa că, atunci când am primit acel telefon, m-am simțit neajutorată! Dar, în confuzia mea, mi-am amintit de povestea femeii singure cu scurgere de sânge din Marcu 5:25-34. Biblia spune că, timp de doisprezece ani, această femeie „a suferit mult de la mulți doctori și cheltuise tot ce avea”, și nu simțise nici o ușurare, ba încă îi era mai rău. Când a auzit de Isus, ea s-a atins de tivul hainei Lui „și îndată a secat izvorul sângelui ei”.
Gândindu-mă la această istorisire cu adevărat miraculoasă, m-am simțit încurajată. Le-am rugat pe cele două îngrijitoare să îngenuncheze și să se roage cu mine. În rugăciunea mea, am pus-o pe mama mea în locul acestei femei. Mi-am întins mâna în numele mamei mele, implorând intervenția divină, spunând: „Dacă pot atinge în numele ei tivul hainei lui Isus, mama mea va fi vindecată. Fă-o pentru slava Ta, Doamne!”
În timp ce mă ridicam din genunchi, Dumnezeu mi-a pus în inimă un imn care spunea: „Dumnezeul meu este atât de mare, atât de tare și atât de Puternic încât nu există nimic ce să nu poată face…”
Am continuat să cânt acel mic refren și, înainte de a adormi, am spus: „Doamne, știu și cred că Tu ești atât de mare, atât de tare și atât de puternic. Știu că poți opri această sângerare, așa cum ai secat izvorul sângelui pentru femeia din Biblie.”
În dimineața următoare, am sunat să mă interesez și mi s-a spus că nu mai era niciun fel de sângerare! M-am bucurat și L-am lăudat pe Dumnezeu pentru că a auzit și a răspuns la rugăciunea noastră.
Edith Kiggundu este căsătorită și are trei copii adulți. Ea locuiește în prezent în Edmonton, Alberta, în Canada, unde slujește ca prim prezbiter în biserica locală. Este educatoare de profesie și este o femeie a rugăciunii pasionată de împărtășirea veștii bune a lui Isus Hristos. Edith crede că rugăciunea schimbă totul.
Articol preluat de pe site-ul Revival and Reformation
Traducere: Adina Păltineanu
