În El era viaţa, şi viaţa era lumina oamenilor. Ioan 1:4
Etica propovăduită de Evanghelie nu recunoaşte alt standard decât perfecţiunea gândului lui Dumnezeu, voinţa lui Dumnezeu. Dumnezeu cere de la creaturile Sale conformare față de voința Sa. Nedesăvârșirea caracterului este păcat și păcatul este călcarea legii. Toate trăsăturile de caracter neprihănite locuiesc ca un întreg, perfect și armonios în Dumnezeu. Toți cei care primesc pe Hristos ca Mântuitor personal au privilegiul de a poseda aceste atribute. Aceasta e ştiinţa sfinţeniei.
Cât de glorioase sunt posibilitățile puse în fața omenirii căzute! Prin Fiul Său, Dumnezeu a descoperit perfecțiunea pe care omul este capabil să o atingă. Prin meritele Domnului Hristos, omul este ridicat din starea sa decăzută, curățat și făcut mai prețios decât aurul din Ofir. Este posibil pentru om să devină un tovarăș al îngerilor în slavă și să reflecte chipul Domnului Isus Hristos, strălucind chiar în splendoarea minunată a tronului veșnic. Este privilegiul său de a avea acea credință care îl poate face nemuritor prin puterea Domnului Hristos. Și totuși, cât de rar își dă seama ce înălțimi ar putea atinge dacă i-ar permite lui Dumnezeu să-i conducă fiecare pas!
Dumnezeu permite fiecărei ființe omenești să-și exerseze individualitatea. El dorește ca nimeni să nu-și supună mintea unui om muritor. Cei care doresc să fie transformați în minte și caracter trebuie să nu privească la alții, ci la Exemplul divin. Dumnezeu ne invită: ”Să aveți în voi gândul care era în Hristos Isus.” Prin convertire și transformare, oamenii trebuie să primească gândul lui Hristos. Fiecare om va trebui să stea înaintea lui Dumnezeu, în virtutea unei credinţe personale şi în virtutea unei experienţe personale, conştient fiind de faptul că Hristos, nădejdea slavei, a luat chip în el însuşi. A imita exemplul vreunei alte persoane — chiar şi al uneia pe care noi am putea să o considerăm aproape desăvârşită din punct de vedere al caracterului — ar însemna să ne punem încrederea într-o fiinţă umană cu defecte, care nu este în stare să ne ofere nici măcar o iotă sau o frântură de desăvârşire.
Ca Exemplu noi avem pe Cel care este totul în tot, Cel mai important din zece mii, Cel a cărui superioritate nu suferă comparație. Plin de bunăvoință, El Și-a adaptat viața pentru a fi imitată de tot universul. În Hristos s-au unit bogăția și sărăcia, măreția și înjosirea, puterea nelimitată și blândețea ce vor fi reflectate de fiecare suflet care Îl primește. În El, prin ale cărui puteri și calități ale minții omenești, a fost dezvăluită înțelepciunea celui mai mare Învățător pe care L-a cunoscut lumea vreodată.
Noi suntem martorii vii prin care Dumnezeu dezvăluie lumii ce pot deveni bărbații și femeile prin harul lui Hristos. – Semnele Timpului, 3 septembrie 1902.
Devoționalul este din cartea Reflecting Christ de Ellen G. White.
