Isus i-a zis: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine. Ioan 14:6
Domnul Hristos este adevărul. Cuvintele Sale sunt adevăr şi ele au o mai profundă însemnătate decât se pare la prima vedere. Toate cuvintele Domnului Hristos au o valoare ce trece dincolo de modesta lor înfăţişare. Mintea care este înviorată de Duhul Sfânt va discerne valoarea acestor cuvinte. Ea va înţelege preţioasele nestemate ale adevărului, chiar dacă acestea sunt comori ascunse.
Teoriile şi speculaţiile omeneşti nu vor conduce niciodată la înţelegerea Cuvântului lui Dumnezeu. Cei care presupun că înţeleg filozofia, gândesc că explicaţiile lor sunt necesare pentru a deschide comorile cunoaşterii Cuvântului, spre a împiedica astfel pătrunderea ereziilor în Biserică. Dar tocmai aceste explicaţii au fost cele care au adus în Biserică teorii false şi erezie. Oamenii au depus eforturi disperate pentru a explica pasajele pe care ei le considerau a fi mai greu de înţeles din Sfintele Scripturi; dar prea adesea, eforturile lor n-au făcut decât să întunece ceea ce ei au încercat să clarifice.
Preoţii şi Fariseii credeau că fac lucruri mari ca învăţători ai Legii, punând interpretarea lor mai presus de Cuvântul lui Dumnezeu, dar Domnul Hristos le-a spus: „Oare nu vă rătăciţi voi, din pricină că nu pricepeţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu?” Marcu 12, 24. El i-a acuzat de vina de a da „învăţături care nu sunt decât nişte porunci omeneşti.” Marcu 7, 7. Deşi ei se considerau învăţători ai Cuvântului lui Dumnezeu, ei nu erau împlinitori ai acestui Cuvânt. Satana le-a orbit ochii ca să nu vadă adevărata lui importanţă.
Aceasta este şi astăzi lucrarea multora. Multe biserici sunt vinovate de acest păcat. Există primejdia, marea primejdie, ca aşa-zişii înţelepţi de astăzi să repete experienţa învăţătorilor iudei. Ei interpretează în mod greşit Cuvântul lui Dumnezeu şi, ca urmare, multe suflete sunt în confuzie şi învăluite în întuneric, din cauza greşitei lor concepţii cu privire la adevărul divin.
Sfânta Scriptură nu trebuie citită la lumina palidă, confuză a tradiţiei şi speculaţiilor omeneşti. Cum am încerca să luminăm soarele cu o torţă, tot aşa ar fi să încercăm a explica Scripturile prin tradiţia sau închipuirile omeneşti. Cuvântul cel sfânt al lui Dumnezeu nu are nevoie de lumina tremurândă a unei torţe pământene pentru a face vizibilă slava Sa. Scriptura are lumină în ea însăşi — slava descoperită a lui Dumnezeu — şi alături de ea, orice altă lumină păleşte. – Parabolele Domnului Hristos p.110, 111.
Adevărul… toți avem nevoie de el, de adevărul care lucrează prin dragoste și curăță sufletul. – The Upward Look, p. 293.
Devoționalul este din cartea Reflecting Christ de Ellen G. White.
