Îmi place să plantez legume și să le urmăresc cum cresc. Toamna trecută am plantat o grădină plină de Pak Choi, adică varză chinezească. Plantele, cam 50 la număr, au crescut repede, sănătoase și frumoase.
Locuiesc în Nassau, Bahamas, într-o regiune în care există o populație mare de șobolani. Într-o zi am remarcat un șobolan în grădină, așa că m-am grăbit să-l sperii. A dispărut în arbuștii din apropiere, dar s-a întors după o oră însoțit de alți șobolani. Am aruncat cu pietre ca să-i sperii, dar când m-am întors câteva ore mai târziu, erau cinci sau șase și mâncau din legumele mele. Situația părea fără speranță. Plantele atrăgeau șobolanii cum nu mai văzusem niciodată; le plăcea varza chinezească. Am pus capcane și otravă dar nu a ajutat. Într-o săptămână mâncaseră toate plantele. Până și rădăcinile fuseseră scoase din pământ și devorate. Eram atât de descurajat încât am decis să nu mai plantez nimic altceva. Au trecut câteva luni și chiar îmi doream niște legume proaspete. Am plantat roșii.
Plantele creșteau foarte repede și curând aveau și roșii pe ele. Mă bucuram de modul în care crescuseră! Plănuiam să călătoresc timp de două săptămâni, exact în perioada în care roșiile urmau să se coacă. Am auzit șobolanii în tufișuri, așa că am pus din nou otravă.
În dimineața plecării, am simțit nevoia să mă scol mai devreme și să verific roșiile.
Eram atât de dezamăgit! Jumătate de duzină de roșii verzi erau mâncate parțial și atârnau pe tulpină. Șobolanii reveniseră. Urma să plec pentru două săptămâni. Știam că roșiile vor fi mâncate cu siguranță înainte de întoarcerea mea. Ce aș putea face?
Mi-a venit o idee. M-am dus și m-am așezat într-un colț al grădinii de roșii și am făcut cu mâinile mișcări ca și cum aș fi marcat unde s-a terminat colțul sau marginea grădinii. M-am mutat la colțul următor și am făcut la fel. După ce m-am prefăcut a marca toate cele patru colțuri, am căzut pe genunchi și m-am rugat.
”Dumnezeul meu, am muncit atât de mult pentru a crește aceste roșii, dar acum le vor distruge șobolanii. Nu am nici un gard care să țină șobolanii departe. Tocmai am marcat granițele unde se află grădina mea și Te implor să păzești Tu roșiile și să ții șobolanii departe câtă vreme sunt plecat.”
Când m-am întors acasă două săptămâni mai târziu eram nerăbdător să văd rezultatul rugăciunii mele. Când m-am apropiat de grădină, am fost complet uimit de ceea ce făcuse Dumnezeu. Am căzut pe genunchi chiar acolo și mi-am vărsat inima în cuvinte de recunoștință.
Plantele erau pline de roșii coapte și coapte pe jumătate. Nici măcar una nu era mușcată sau mâncată. Gardul invizibil a continuat să existe timp de săptămâni după întoarcerea mea și m-am putut bucura de roade bogate. Dumnezeu este atât de bun. Lui Îi pasă chiar și de roșiile mele!
Pastorul Danhugh Gordon slujește în Bahamas.
Traducere: Adina Păltineanu
