Termenul final se apropia rapid. În doar câteva zile, proiectul urma să fie terminat. Cartea ”Isus înțelege” va merge la tipărit și apoi în mâinile a nenumărați copii și familii din lumea întreagă, persoane care au suferit violență sau abuz. Cartea le va arăta că și Isus a fost rănit și abuzat și că El ne înțelege necazurile și durerile.
Mai trebuiau făcute doar câteva schimbări la manuscris înainte de publicare și m-am oferit să fac aceste schimbări. Am lucrat împreună cu colega mea, Julie Griswold, care mi-a dictat schimbările la telefon. După o oră de muncă încordată eram gata și m-am dus să salvez manuscrisul completat. O eroare mi-a apărut deodată pe ecran și programul s-a închis. Nu am putut salva schimbările făcute. Pur și simplu dispăruseră.
M-am necăjit mult când mi-am dat seama că nu salvasem nici măcar odată documentul în timpul conversației cu Julie. Nu aveam la ce mă întoarce. Nici măcar o salvare anterioară. Pierdusem o oră de muncă și trebuia să o luăm de la capăt.
Am transmis această informație Juliei. Dar ea era ocupată. Nu avea timpul necesar să-mi dicteze din nou modificările. Povara era prea grea, așa încât ne-am rugat. Ne-am rugat ca Dumnezeu să recupereze cumva documentul și să salveze modificările operate.
Am redeschis programul și am primit un nou mesaj de eroare. Documentul nu putea fi recuperat. Eram tot mai descurajată. Mi-aș putea aduce aminte toate modificările? Aș fi capabilă să-l refac singură? Știam că era imposibil. M-am rugat din nou cu unul dintre colegi pentru o soluție.
Eram din nou singură în biroul meu și nu eram sigură cum trebuie să procedez. Aproape că am ridicat telefonul pentru a-i spune Juliei știrile descurajante, când am simțit că trebuie să redeschid programul. Mă uitam lung la computer întrebându-mă la ce ar putea ajuta să fac acest lucru. Deja deschisesem programul și îmi spusese că manuscrisul nu a putut fi recuperat.
M-am mai rugat odată pentru o minune, apoi am închis și redeschis programul. Spre surprinderea mea imensă, pe ecran a apărut manuscrisul cu toate modificările ca și cum nu l-aș fi pierdut niciodată. Mâinile îmi tremurau pur și simplu în timp ce salvam documentul cu lacrimi în ochi. Mă simțeam nedemnă, dar atât de binecuvântată să fiu martoră la această minune.
Colegul cu care mă rugasem era în alt birou, așa că am plecat să-l caut ca să-i împărtășesc vestea uimitoare. Când i-am explicat ce se întâmplase, mi-a spus: ”Ellainna, știi destul de bine computere, ca să înțelegi că așa ceva nu se întâmplă. Nu se poate întâmpla. Dacă fișierul nu este salvat, modificările sunt pierdute. Dumnezeu Și-a arătat puterea.”
Cred că are dreptate. Documentul meu a fost salvat de Editorul Principal pentru că este important ca lumea să știe că Isus Înțelege orice durere pe care o avem.
Ellainna Hart este coordonatorul de sponsorizare pentru departamentul ASAP (Avocați pentru asiaticii și persecutații din sud est). ASAP are sediul în Berrien Springs, Michigan.
Traducere: Adina Păltineanu