”Şi mă rog nu numai pentru ei, ci şi pentru cei ce vor crede în Mine prin cuvântul lor” Ioan 17:20.
Gândiți-vă la Hristos, Cel adorat de îngeri, în atitudinea celui ce se roagă. El a fost un puternic om al rugăciunii, căutând în mâinile Tatălui provizii proaspete de har, și apoi revigorat și împrospătat, împărtășea lecțiile Sale de încredere și speranță. Uitați-vă la El îngenunchiat, când în lumina lunii, Își vărsa sufletul înaintea Tatălui. Priviți la îngerii observând pe Cel ce se roagă arzător. Rugăciunile Sale se înalță la cer pentru noi…
Ucenicii au fost deseori martori, cu inimi frânte și smerite, când Hristos îngenunchea în rugăciune. Când Domnul și Mântuitorul lor Se ridica de pe genunchi, ce citeau ei în înfățișarea și comportamentul Său? Că a fost întărit pentru împlinirea datoriei și pregătit pentru încercare. Rugăciunea a fost o necesitate a umanității Sale, și cererile Sale erau adesea însoțite de strigăte puternice și de agonia sufletului când vedea nevoile ucenicilor Săi, care, neînțelegând propriile pericolele, erau adesea ispitiți de Satana, ademeniți de la datorie în păcat.
Viața lui Hristos a fost curată și neîntinată. El a refuzat să cedeze ispitelor vrăjmașului. Dacă ar fi cedat într-un singur punct, familia omenească ar fi fost pierdută. Cine poate descrie agonia pe care o îndură El când îl vede pe Satana jucând jocul vieții pentru sufletele celor care pretind a fi ucenicii Săi, și-i vede cedând pas cu pas, îngăduind ca apărarea sufletului să fie distrusă? Noi nu putem forma o concepție privind agonia pe care o îndura la o astfel de priveliște. Un suflet pierdut, un suflet cedând în fața puterii lui Satana, înseamnă pentru El mai mult decât întreaga lume… Ce demonstrație a puterii în rugăciune, “Mă rog ca toţi să fie una, cum Tu, Tată, eşti în Mine, şi Eu în Tine; ca, şi ei să fie una în noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis. Eu le-am dat slava, pe care Mi-ai dat-o Tu, pentru ca ei să fie una, cum şi noi suntem una” (Ioan 17:21, 22).
Hristos este reprezentat ca Cel care urmărește, caută oaia care a fost pierdută. Dragostea Lui e cea care ne înconjoară, aducându-ne înapoi în staul, oferindu-ne privilegiul de a sta împreună cu El în locurile cerești.
Devoționalul face parte din cartea În locurile cerești (In Heavenly Places) de Ellen G. White. Pentru mai multe cărți scrise de Ellen G. White vizitați site-ul www.egwwritings.org și alegeți versiunea în limba română.
Traducere: Dia Dospinescu
