Şi Cel ce cercetează inimile ştie care este năzuinţa Duhului, pentru că El mijloceşte pentru sfinţi după voia lui Dumnezeu. Romani 8:27
Avem un singur canal de acces la Dumnezeu. Rugăciunile noastre pot ajunge la El numai printr-un singur nume – cel al Domnului Isus Mijlocitorul nostru. Duhul Său trebuie să inspire rugăciunile noastre. Nu trebuia folosit niciun foc străin în cădelnițele care erau legănate înaintea lui Dumnezeu în sanctuar. Deci Domnul Însuși trebuie să aprindă în inimile noastre dorința arzătoare, pentru ca rugăciunile noastre să fie primite de El. Duhul Sfânt dinlăuntrul nostru trebuie să mijlocească pentru noi, cu suspine care nu pot fi rostite.
Un sentiment profund al nevoii noastre și o mare dorință pentru lucrurile pe care le cerem, trebuie să caracterizeze rugăciunile noastre, altfel nu vor fi auzite. Dar nu trebuie să obosim și să încetăm rugăciunile noastre pentru că răspunsul nu este primit imediat. ”Împărăţia cerurilor se ia cu năvală, şi cei ce dau năvală pun mâna pe ea.”(Matei 11:12). Violența menționată aici înseamnă o seriozitate sfântă, așa cum a manifestat-o Iacov. Nu trebuie să încercăm să ne stârnim într-o emoție intensă; ci calm și cu perseverență, trebuie să ne prezentăm rugăciunile înaintea tronul harului. Lucrarea noastră este să ne smerim sufletele înaintea lui Dumnezeu, mărturisind păcatele noastre și apropiindu-ne cu credință de Dumnezeu. Domnul a răspuns rugăciunii lui Daniel, nu pentru ca Daniel să se slăvească pe sine, ci ca binecuvântarea să reflecte slava lui Dumnezeu. Planul lui Dumnezeu este să Se descopere în providența și harul Său. Obiectul rugăciunilor noastre trebuie să fie slava lui Dumnezeu, nu slăvirea noastră.
Când ne vedem slabi, ignoranți și neajutorați, așa cum suntem în realitate, vom veni înaintea lui Dumnezeu ca solicitanți umili. Necunoașterea lui Dumnezeu și a Domnului Hristos este cea care face ca orice suflet să fie mândru și să se considere drept. Semnul infailibil că un om nu-L cunoaște pe Dumnezeu se găsește în faptul că el simte că în sine este mare sau bun. Mândria inimii este întotdeauna asociată cu necunoașterea lui Dumnezeu. Lumina lui Dumnezeu este cea care descoperă întunericul și sărăcia noastră. Când slava divină i-a fost descoperită lui Daniel, el a exclamat: ”faţa mi s-a sluţit şi am pierdut orice vlagă.” (Daniel 10:8).
În momentul în care căutătorul umil Îl vede pe Dumnezeu așa cum este, în acel moment va avea aceeași părere despre sine pe care o avea Daniel. Nu va mai exista înălțarea sufletului spre vanitate, ci un profund sentiment al sfințeniei lui Dumnezeu și al dreptății cerințelor Sale. — The Review and Herald, 9 februarie 1897.
Devoționalul face parte din cartea ”Ye Shall Receive Power ” de Ellen G. White.
Traducere și adaptare: Adina Păltineanu
