Pe cine acceptă Dumnezeu

Iată spre cine Îmi voi îndrepta privirile: spre cel ce suferă şi are duhul mâhnit, spre cel ce se teme de cuvântul Meu” Isaia 66:2

Cei ce caută onoare și apreciere lumească fac o greșeală tristă. De fapt, cel ce se leapădă pe sine, oferind întâietate celuilalt, acela va sta cel mai aproape de Hristos pe tronul Său. Cel ce citește inimile vede adevăratele merite ale celor umili, ale ucenicilor ce se sacrifică pe ei înșiși și pentru că sunt vrednici El îi așează în poziții de onoare, chiar dacă ei nu își dau seama de valoarea lor și nu caută onoare.

Dumnezeu nu pune nici un preț pe etalare sau laudă. Mulți, care în această viață sunt priviți ca fiind superiori altora, vor vedea într-o zi ca Dumnezeu apreciază oamenii în funcție de compasiunea lor și de lepădarea lor de sine… Cei care urmează exemplul Celui care e preocupat să facă bine, care ajută și binecuvântează pe semenii lor, încercând mereu să-i ridice, sunt în ochii lui Dumnezeu infinit mai sus decât cei egoiști care se înalță pe sine.

Dumnezeu nu-i acceptă pe oameni datorită capacităților lor, ci pentru că ei caută fața Sa, dorind ajutorul  Lui. Dumnezeu nu privește cum privește omul. El nu judecă după aparențe. El  cercetează inima și judecă cu dreptate. ”Iată spre cine Îmi voi îndrepta privirile, ” declară El, ”spre cel ce suferă şi are duhul mâhnit, spre cel ce se teme de cuvântul Meu.” El  acceptă și comunică cu urmașii Săi umili și lipsiți de pretenții; pentru că în ei vede cel mai prețios material, care va suporta testul furtunii și vijeliei, al focului și al apăsării.

Obiectivul nostru când lucrăm pentru Domnul ar trebui să fie ca  numele Său să fie proslăvit prin convertirea păcătoșilor. Cei care lucrează ca să câștige aplauze nu sunt aprobați de Dumnezeu…

Lucrători umili, care nu au încredere în talentele lor cele mari, dar care lucrează în simplitate,  având tot timpul încredere în Dumnezeu, vor împărtăși bucuria Mântuitorului. Rugăciunile lor perseverente vor aduce suflete la cruce. Îngerii cerești vor răspunde eforturilor lor pline de sacrificiu de sine…

Acești lucrători sunt pomi în grădina lui Dumnezeu. Într-un sens aparte ei dau roade asemenea roadelor pe care le aveau apostolii. O răsplată bogată îi așteaptă în viața viitoare.

Devoționalul face parte din cartea În locurile cerești (In Heavenly Places) de Ellen G. White. Pentru mai multe cărți scrise de  Ellen G. White vizitați site-ul  www.egwwritings.org  și alegeți versiunea în limba română.

Traducere: Dia Dospinescu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *