”Veniţi să ne închinăm şi să ne smerim, să ne plecăm genunchiul înaintea Domnului, Făcătorului nostru! ” Psalm 95:6.
Hristos le-a dat ucenicilor Săi asigurarea că perioade speciale pentru consacrare sunt mai mult decât necesare. Rugăciunea a avut întâietate și a sfințit fiecare faptă a slujirii Sale… Perioadele de rugăciune din timpul nopții pe care Mântuitorul le-a petrecut pe munte sau în pustie au fost esențiale pentru a-L pregăti pentru încercările pe care avea să le întâmpine în zilele următoare. El simțea nevoia unei reîmprospătări și a unei revigorări sufletești și trupești, pentru ca să poată întâmpina ispitele lui Satana; iar cei ce luptă să trăiască viața Sa vor simți aceeași nevoie…
Hristos a promis să fie înlocuitorul și garantul nostru și El nu ignoră pe nimeni. Există un izvor inepuizabil de ascultare desăvârșită provenită din ascultarea Sa. În cer meritele Sale, lepădarea Sa de Sine și jertfa Sa sunt păstrate ca tămâie pentru a fi oferite împreună cu rugăciunile poporului Său. Când rugăciunile sincere, umile ale păcătosului se înalță la tronul lui Dumnezeu, Hristos amestecă în ele meritele vieții Sale de ascultare desăvârșită. Rugăciunile noastre sunt înmiresmate cu acestă tămâie… Să ne amintim că tainele Împărăției lui Dumnezeu nu pot fi înțelese prin raționamente omenești. Credința adevarată, rugăciunea sinceră – ce puternice sunt! Rugăciunea fariseului nu a avut nici o valoare, dar rugăciunea vameșului a fost auzită în curțile de sus, pentru că dădea pe față dependența ce se înălța spre a se prinde strâns de Cel Atotputernic. Eul era pentru vameș doar ceva de care să-i fie rușine. Așa trebuie să fie și cu toți cei care Îl caută pe Dumnezeu. Credința și rugăciunea sunt cele două brațe cu care nevoiașul care se roagă, se prinde de Iubirea infinită….
Noi vorbim cu Isus în timp mergem pe cale și El ne spune, ”Eu sunt mâna ta cea dreaptă.” Noi putem să umblăm zilnic însoțiți de Hristos. Când murmurăm dorința sufletului, poate că nu e auzită de nici o ureche omenească, dar acel cuvânt nu se stinge în tăcere și nici nu poate fi pierdut chiar dacă activitățile ocupației noastre continuă. Nimic nu poate înăbuși dorința sufletului. Ea se ridică mai presus de larma străzii, deasupra zgomotului mașinilor, către curțile cerești. Noi lui Dumnezeu Îi vorbim, și rugăciunea este auzită. Cereți deci; “Cereți și vi se va da.”
Devoționalul face parte din cartea În locurile cerești (In Heavenly Places) de Ellen G. White. Pentru mai multe cărți scrise de Ellen G. White vizitați site-ul www.egwwritings.org și alegeți versiunea în limba română.
Traducere: Dia Dospinescu
