”Dumnezeul nădejdii să vă umple de toată bucuria şi pacea, pe care o dă credința, pentru ca, prin puterea Duhului Sfânt, să fiţi tari în nădejde” Romani 15:13.
Dacă Isus nu ar fi murit ca jertfă pentru noi și nu ar fi înviat, nu am fi cunoscut niciodată pacea, n-am fi gustat niciodată bucuria, ci am fi experimentat doar grozăviile întunericului și durerile disperării. De aceea să lăsăm ca limbajul inimilor noastre să fie doar laudă și recunoștință. Toată viața noastră am fost părtași ai binefacerilor Sale cerești, beneficiarii binecuvântărilor ispășirii Sale neprețuite. De aceea ne este imposibil să înțelegem cât de jos și de neajutorați eram…. acolo de unde ne-a ridicat Hristos. Când experimentăm dureri, necazurile și pierderile la care suntem supuși, nimeni să nu murmure gânduri care l-ar putea dezonora pe Mântuitorul nostru… Nu ne putem da seama cât de puțin suferim față de cât merită păcatele noastre.
Putem oare privi pe Cel pe care L-au străpuns păcatele noastre și să nu dorim să bem și noi din cupa umilinței? Păcatele noastre au fost amestecate în cupa amară pe care a îndepărtat-o de la buzele noastre și a băut-o El, pentru ca în locul ei să poată pune la buzele noastre paharul binecuvântărilor.
Limbajul sufletului nostru ar trebui să fie limbajul bucuriei și al recunoștinței. Dacă unii au capitole întunecate în experiența vieții lor, să le îngroape. Astfel de experiențe să nu fie ținute la lumină tot repovestindu-le… Să cultivăm doar acele gânduri și simțăminte care vor produce recunoștință și laudă…
Vă implor să nu rostiți niciodată vreun cuvânt de nemulțumire, ci să prețuiți simțăminte de recunoștință și mulțumire. Făcând astfel, vă veți învăța inima să cânte. Țeseți în experiența voastră, în urzeală și bătătură, firele de aur ale recunoștinței. Contemplați o țară mai bună unde nu vor mai curge lacrimi, în care încercările și ispitele nu vor mai fi experimentate niciodată, unde pierderile si reproșurile nu sunt niciodată cunoscute, unde totul e pace și bucurie si fericire. Aici imaginația poate fi folosită pe deplin. Aceste gânduri vă vor face mai evlavioși, vă vor înzestra cu putere cerească, va vor sătura sufletul însetat cu râuri de apă vie și vor așeza asupra inimilor voastre pecetea chipului divin. Vă vor umple de bucurie și speranță în credință și vor locui cu voi ca un mângâietor pentru veșnicie.
Devoționalul face parte din cartea În locurile cerești (In Heavenly Places) de Ellen G. White. Pentru mai multe cărți scrise de Ellen G. White vizitați site-ul www.egwwritings.org și alegeți versiunea în limba română.
Traducere: Dia Dospinescu
