”Cum vom scăpa noi, dacă stăm nepăsători faţă de o mântuire aşa de mare, care, după ce a fost vestită întâi de Domnul, ne-a fost adeverită de cei ce au auzit-o” Evrei 2:3.
Nu poate fi un dar mai mare oferit omului decât acela cuprins în Hristos. Nepăsarea manifestată de a te prinde de comoara neprețuită a mântuirii înseamnă ruina veșnică a sufletului. Pericolul indiferenței față de Dumnezeu și al desconsiderării darului Său este cântărit în raport cu măreția mântuirii. Dumnezeu a folosit la maximum atotputernicia Sa. Resursele iubirii infinite au fost consumate în elaborarea și punerea în aplicare a planului de mântuire pentru om. Dumnezeu Și-a descoperit caracterul prin bunătatea, mila, compasiunea și dragostea manifestate în salvarea unor răzvrătiți vinovați. Ce mai putea fi făcut ce nu a fost făcut în pregătirea planului de mântuire? Dacă păcătosul rămâne nepăsător față de manifestarea bunătății lui Dumnezeu, dacă el neglijează o mântuire atât de mare… ce ar mai putea fi făcut pentru a atinge inima sa de piatră?
Ce importanță, ce măreție i se dă subiectului mântuirii, prin aceea că Cel care a lucrat la salvarea omului era chiar strălucirea slavei Tatălui, purtând chiar chipul persoanei Sale. Cum, deci poate privi Cerul la cei ce neglijează o mântuire așa de mare, făcută pentru om cu un cost infinit? A neglija să te prinzi binecuvântările bogate ale Cerului înseamnă să refuzi, să sfidezi, pe Cel ce este una cu Tatăl, Singurul care putea salva pe omul căzut. Oh, vom da noi cu piciorul la singura șansă de a avea viața veșnică fiind nepăsători față de Hristos?
Ce iubire, ce iubire minunată, a fost manifestată de Fiul lui Dumnezeu! Moartea pe care o meritam noi a căzut asupra Lui pentru ca astfel sa ne poată oferi nemurirea nouă, celor care nu meritam o astfel de răsplată. Nu-i așa că mântuirea este grandioasă în simplitatea ei și minunată în complexitatea ei ?… Contemplând plinătatea măsurilor pe care Dumnezeu le-a luat, pentru ca fiecare fiu si fiică a lui Adam să poată fi salvat, suntem conduși să exclamăm împreună cu Ioan: ”Vedeți ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu” (1 Ioan 3:1). Planul de răscumpărare are prevederi pentru fiecare urgență și pentru fiecare nevoie a sufletului.
Devoționalul face parte din cartea În locurile cerești (In Heavenly Places) de Ellen G. White. Pentru mai multe cărți scrise de Ellen G. White vizitați site-ul www.egwwritings.org și alegeți versiunea în limba română.
Traducere: Dia Dospinescu
