“Iată cum trebuie să fim priviţi noi: ca nişte slujitori ai lui Hristos, şi ca nişte ispravnici ai tainelor lui Dumnezeu. Încolo, ce se cere dela ispravnici, este ca fiecare să fie găsit credincios în lucrul încredinţat lui” 1 Corinteni 4:1, 2.
Cei care acționează ca parte din lucrarea lui Dumnezeu fac bine numai pentru că Dumnezeu este în spatele lor, făcând lucrarea. Să lăudăm atunci oamenii și să le aducem mulțumiri, neglijând să recunoaștem pe Dumenzeu? Dacă facem astfel, Dumnezeu nu va colabora cu noi. Când omul se pune pe sine pe primul plan și pe Dumnezeu pe al doilea, arată prin aceasta că și-a pierdut înțelepciunea și neprihănirea. Tot ceea ce a fost făcut vreodată pentru restabilirea chipului moral al lui Dumnezeu în om este făcut pentru că Dumnezeu este eficiența lucrătorului. Hristos spune în rugăciunea Sa către Tatăl: “Şi viaţa veșnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat şi pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu”(Ioan 17:3).
Fie ca fiecare ispravnic să înțeleagă că în timp ce se străduiește să facă cunoscută slava lui Dumnezeu în lume, fie că stă în fața necredincioșilor sau a prinților, el trebuie să facă din Dumnezeu cel dintâi, cel din urmă și cel mai bun în toate. Adevăratul creștin își va da seama că el are dreptul la acest nume numai dacă Îl înalță pe Hristos cu o putere din ce în ce mai mare, neîntreruptă și stăruitoare.
“Încolo, ce se cere dela ispravnici, este ca fiecare să fie găsit credincios în lucrul încredinţat lui” (1 Corinteni 4:2). Când suntem credincioși în a-L face pe Dumnezeu cunoscut, impulsurile noastre vor fi sub conducere divină și vom crește constant atât spiritual cât și intelectual. Dar când oamenii încep să premărească pe oameni și au puțin de spus despre Dumnezeu, ei devin slabi. Dumnezeu va părăsi pe cei care nu-L recunosc în fiecare efort de înălța omenirea. Numai puterea lui Hristos poate restabili mașinăria omenească stricată. Oriunde și în orice loc fie ca cei din jurul tău să vadă că tu dai slavă lui Dumnezeu. Fie ca omul să fie pus în umbră și Dumnezeu să apară ca singura speranță a neamului omenesc. Ficare om trebuie să-și întemeieze clădirea pe Stânca veșnică, Hristos Isus; atunci va rezista în mijlocul furtunii și vijeliei.
Dumnezeu pregătește mintea să-L recunoască pe El, singurul care poate ajuta sufletul care se străduiește și luptă. El va învăța pe toți cei care stau sub steagul Său pentru a fi ispravnici credincioși ai harului Său. Omul nu poate da pe față o mai mare slăbiciune de cât crezând că va căpăta mai multă trecere în ochii oamenilor atunci când Dumnezeu este lăsat în afara adunărilor. Dumnezeu trebuie să aibă cel mai înalt loc. În fața Lui înțelepciunea celor mai mari oameni este nebunie.
Dumnezeu a dat omului principiile nemuritoare, în fața cărora fiecare putere omenească se va pleca într-o zi. Avem adevărul care ne-a fost încredințat. Razele prețioase ale luminii nu trebuie să fie ascunse sub obroc, ci trebuie să lumineze pe toți cei din casă. – manuscris 21, 8 martie 1899, „Dați Domnului slava cuvenită numelui Său”
Devoționalul face parte din cartea Priviți în sus de Ellen G. White. Pentru mai multe cărți scrise de Ellen G. White vizitați site-ul www.egwwritings.org și alegeți versiunea în limba română.
