ʺÎn zilele acela, Isus S-a dus în munte să Se roage, şi a petrecut toată noaptea în rugăciune către Dumnezeuʺ Luca 6:12.
În Luca citim despre Hristos că ʺÎn zilele acela, S-a dus în munte să Se roage, şi a petrecut toată noaptea în rugăciune către Dumnezeuʺ (Luca 6:12). Oameni ai lumii petrec adesea nopți întregi, plănuind pentru a-și asigura succesul. Și Isus a petrecut mult nopți în rugăciune. El era singur cu Tatăl, căutând cu seriozitate pe Domnul cu strigăte mari și cu lacrimi. El părea să fie în agonie de moarte. De ce? El venise în via Sa să-Și ia ce era al Lui, dar a fost respins și asuprit. Ei [dușmanii Săi] făceau atunci planuri să-L răstignească. Era din ce în ce mai mult…împresurat de agenții satanici. Rezistența arătată de preoți și conducători față de lucrarea Sa era pe măsura dovezilor convingătoare ale divinității Sale. Ei erau geloși pe El pentru că avea o putere de a atrage oamenii la El. Limba Sa era ca pana unui scriitor iscusit. El era chiar tezaurul de cunoștințe și parabolele și ilustrațiile făceau adevărul limpede pentru cei neînvățați. Prin învățătura Sa cei ce nu puteau afla adevărul din cărți, puteau să-l învețe din natură.
Dar cei cărora le-au fost încredințate cuvintele lui Dumnezeu, pentru ca să fie interpreți credincioși ai Scripturilor, au respins și au negat pe Învățătorul trimis din ceruri. Hristos a văzut că spiritul și principiile lor era în totalitate contrare Scripturilor. El a văzut că Cuvântul lui Dumnezeu era interpretat și aplicat greșit. El a văzut cât de greu ar fi fost să educe oamenii să citească Scripturile corect, când învățătorii lor le citeau în lumina propriei lor judecăți pervertite. Ce ar fi putut face pentru a înmuia și a supune inimile lor? Aceasta era povara rugăciunii Sale.
Poporul evreu s-ar fi putut pocăi, dacă ar fi vrut, dar ei erau îmbrăcați cu hainele propriei lor îndreptățiri. Ei pretindeau a fi urmașii lui Avraam și priveau fiecare făgăduință făcută lui Israel ca fiind a lor. Dar Israelul lui Dumnezeu sunt cei convertiți, nu cei care sunt descendenții direcți ai lui Avraam. ʺCare este deci întâietatea Iudeului, sau care este folosul tăierii împrejur? Oricum, sunt mari. Şi mai întâi de toate, prin faptul că lor le-au fost încredinţate cuvintele lui Dumnezeu ʺ (Romani 3:1, 2). ʺIudeu nu este acela care se arată pe dinafară că este Iudeu; şi tăiere împrejur nu este aceea care este pe dinafară, în carne. Ci Iudeu este acela care este Iudeu înlăuntru; şi tăiere împrejur este aceea a inimii, în duh, nu în slovă; un astfel de Iudeu îşi scoate lauda nu de la oameni, ci dela Dumnezeuʺ (Romani 2:28, 29). – Manuscris 31 a, 7 martie 1898, ʺAi Săi nu L-au primit.ʺ
Devoționalul face parte din cartea Priviți în sus de Ellen G. White. Pentru mai multe cărți scrise de Ellen G. White vizitați site-ul www.egwwritings.org și alegeți versiunea în limba română.
