ʺSupuneţi-vă dar lui Dumnezeu. Împotriviţi-vă diavolului, şi el va fugi dela voiʺ Iacov 4:7.
Evei i s-a părut de mică importanță să culeagă din pomul oprit. Fructul era plăcut de privit și de gustat și părea de dorit să facă pe cineva înțelept. Dar ce rezultate teribile! Nu era o problemă de mică importanță să piardă astfel supunerea ei față de Dumnezeu. Ea a deschis astfel ușa unui potop de nenorociri pentru lumea noastră. Oh, cât de mult rău va veni de la un pas greșit! Ochii noștri nu trebuie să fie ațintiți la pământ, ci sus la cer. Trebuie să trecem prin pericole și greutăți, avansând la fiecare pas, câștigând victorii în fiecare conflict, crescând tot mai sus. Aerul devine mai curat pe măsură ce sufletul este adus tot mai aproape de cer. Pământul nu mai are atracții acum. Peisajul ceresc se deschide cu claritate și frumusețe. creștinul vede coroana, haina albă, harpa, ramura de palmier a biruinței; nemurirea îi este la îndemână. Acum pământul dispare…
Dacă am pierde orice altceva, ar trebui să păstrăm o conștiință pură și sensibilă. Când ți se cere să mergi acolo unde este cel mai mic pericol de a fi neplăcut lui Dumnezeu, să faci ceea ce nu poți face cu o conștiință curată, nu te teme, nici nu ezita. Uită-te drept în ochii ispititorului și spune: ʺNu, nu-mi voi pune sufletul în pericol pentru nici o atracție lumească. Eu iubesc pe Dumnezeu și mă tem de El. Nu voi îndrăzni să dezonorez sau să nu ascult de El pentru bogățiile lumii sau pentru dragostea sau bunăvoința unor rude lumești. Îl iubesc pe Isus care a murit pentru mine. El m-a cumpărat. Eu sunt răscumpărat prin sângele Său. Voi fi credincios cererilor Sale și exemplul meu nu va fi niciodată o scuză pentru nimeni ca să se abată de la calea dreptă a datoriei. Nu voi fi robul Satanei, nici al păcatului. Viața mea va fi astfel încât să las o cale luminoasă către ceruri.ʺ
Un singur cuvânt pentru Dumnezeu, o împotrivire fermă, tăcută chiar, vor salva nu doar sufletele voastre, ci sute de suflete…
A venit timpul când fiecare suflet trebuie să stea sau să cadă în funcție de meritele sale. Câteva fapte drepte, câteva impulsuri bune, pot fi prezentate minții ca dovezi ale neprihănirii, dar Dumnezeu cere toată inima. El nu va accepta sentimente împărțite. Întreaga ființă trebuie să-I fie dăruită sau El nu va primi jertfa.
Noi trebuie să învățăm acum lecțiile de credință ca să puem sta în acel timp de necaz care va veni asupra întregii lumi pentru a încerca pe cei care locuiesc pe fața pământului. Trebuie să avem curajul eroilor și credința martirilor. – Scrisoarea 14, 18 ianuarie 1884, ʺCătre fratele și sora Newtonʺ o familie laică.
Devoționalul face parte din cartea Priviți în sus de Ellen G. White. Pentru mai multe cărți scrise de Ellen G. White vizitați site-ul www.egwwritings.org și alegeți versiunea în limba română.
