ʺŞi, dacă suntem copii, suntem şi moştenitori: moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună moştenitori cu Hristos, dacă suferim cu adevărat împreună cu El, ca să fim şi proslăviţi împreună cu Elʺ Romani 8:17.
Influența harului este de a înmuia inima, de a rafina și curăți sentimentele, dând o gingășie și un simț al proprietății născute în ceruri. Un creștin nu poate fi să se autoînalțe, pentru că a face acest lucru nu este asemenea lui Hristos. Răscumpărătorul lumii, înlocuitorul și garantul păcătosului spune: ʺVeniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnăʺ(Matei 11:28)…
Să purtăm totdeauna în minte că blândul și umilul Isus are spiritul și ambiția unui învingător. Dominioanele vaste asupra cărora, potentații pământești dețin stăpânirea nu formează un cadru adecvat pentru exersarea harului Său, expresia dragostei Sale și manifestarea slavei Sale. Cel care iubește pe Domnul Isus Hristos în adevăr și sinceritate va iubi pe cei pentru care Hristos a murit ca să fie mântuiți și va îmbrățișa cu înflăcărare orice ocazie de a sluji pe Hristos în persoana ucenicilor Săi.
Trebuie să privim la viețile noastre de fii și fiice ale lui Dumnezeu, ca lucrători împreună cu Isus Hristos, trăind pentru un scop nobil. Suntem reprezentanții lui Isus Hristos în caracter și trebuie să-I slujim cu sentimente neîmpărțite. Nu doar că vom dezvălui faptul că iubim pe Dumnezeu, dar vom trăi o viață curată, desăvârșită, în conformitate cu caracterul Său. Noi trebuie să trăim desăvârșirea, pentru că privind la Isus vedem în El întruchiparea desăvârșirii și atunci marele Centru asupra căruia se concentrează speranța noastră de viață veșnică ne va conduce pe toți către unitate și armonie…
Viața pe care o trăim acum trebuie să fie [trăită] prin credința în Isus Hristos. Dacă suntem urmașii lui Hristos, viețile noastre nu vor fi formate din mici acțiuni ieftine și spasmodice făcute în funcție de circumstanțe și împrejurări – acțiuni convulsive, dezvăluind sentimentele care ne stăpânesc, complăcându-ne în mici frecușuri, în găsirea de greșeli din invidie, gelozii, și vanitate egoistă. Acestea ne fac pe toți să nu mai fim în armonie cu viața armonioasă a lui Isus Hristos și nu vom putea fi biruitori dacă păstrăm aceste defecte.
Când ești expus la diferite situații în viață, când sunt rostite cuvinte calculate să taie și să zdrobească sufletul , spune-ți astfel: ʺEu sunt copil al lui Dumnezeu, moștenitor al lui Isus Hristos, împreună lucrător cu Dumnezeu. Prin urmare, nu trebuie să am o gândire superficială, gata să se simtă jignită, gândindu-se mereu la sine, căci acestea vor produce în mod natural un caracter nearmonios. Este nedemn de chemarea mea nobilă. Tatăl ceresc mi-a dat o lucrare de făcut. Vreau să fiu demn de încredere.ʺ – Scrisoarea 78, 22 ianuarie 1893, Către E.J.Waggoner, un pastor remarcabil.
Devoționalul face parte din cartea Priviți în sus de Ellen G. White. Pentru mai multe cărți scrise de Ellen G. White vizitați site-ul www.egwwritings.org și alegeți versiunea în limba română.
