”Du-te de te arată preotului și adu pentru curățirea ta ce a poruncit Moise, ca mărturie pentru ei.” Marcu 1:44
Vindecând un lepros în Galileea, la începutul lucrării Sale publice, Isus l-a încurajat pe cel vindecat să procedeze legal, în legătură cu reintegrarea sa în societate, după carantina impusă de starea sa de boală. Prin acest sfat, Isus a recunoscut autoritatea legală a preoților de la Templu care erau singurii în măsură să autentifice semnificația socială a vindecării de lepră. De fapt Isus a și declarat că nu a venit să strice, ci să împlinească ce a spus Moise. Grija pentru legalitatea lucrurilor a fost evidentă în lucrarea publică a Învățătorului oamenilor.
Este legea totdeauna un factor de stabilitate, progres și dezvoltare care să o facă demnă de a fi respectată și promovată? Trebuie ascultată legea așa cum este, atâta vreme cât nu restrânge libertatea de conștiință și nu contravine convingerilor morale personale? Cum trebuie să acționez pentru a da cezarului ce i se cuvine și lui Dumnezeu ceea ce este al Său? De unde pot avea spiritul de discernământ pentru a acționa legal și potrivit convingerilor mele personale? Cum ar proceda Isus dacă s-ar afla în diverse situații față de legislația care moderează viața socială actuală?
Foto: Iulian Popa
