Şi, dacă i se întâmplă s-o găsească, adevărat vă spun că are mai multă bucurie de ea, decât de cele nouăzeci şi nouă care nu se rătăciseră. Matei 18:13
Isus va imprima în inimile și mințile ucenicilor Săi valoarea sufletului uman. El cere din partea urmașilor Săi cooperare în salvarea păcătoșilor pierduți. Există o singură oaie pierdută, cea mai mică care ar putea fi numărată; și totuși El îl reprezintă pe păstor ca lăsând cele nouăzeci și nouă și mergând în munți pentru a căuta acea singură rătăcitoare pierdută. Atunci de ce fiii și fiicele lui Dumnezeu sunt atât de reci la inimă, atât de indiferenți față de sufletele care pier în jurul lor? De ce membrii bisericii sunt atât de dispuși să lase întreaga povară pe umerii pastorului? Cât de mare este această greșeală, din moment ce fiecare subiect al harului trebuie să aibă un rol de jucat în salvarea celor care sunt pierduți.
Hristos a dat fiecărui om lucrarea sa și trebuie depuse eforturi personale pentru salvarea celor care pier. Lucrătorul trebuie să fie mult în rugăciune tainică; pentru că această lucrare necesită o mare înțelepciune în știința salvării sufletelor. Hristos a spus: „Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine, nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii.” De asemenea, El le-a spus ucenicilor Săi: „Voi sunteți lumina lumii.” El a făcut din biserică depozitarul adevărului sacru. A lăsat bisericii Sale o administrare a adevărului sacru, și este lucrarea bisericii să ducă mai departe misiunea Sa de a salva lumea. El este Soarele Neprihănirii, care trebuie să transmită raze strălucitoare urmașilor Săi; și aceștia, la rândul lor, trebuie să răspândească lumina Sa asupra altora. Ei trebuie să fie reprezentanți ai Lui în lume. Crezând în Hristos ca Mântuitor personal, ei preiau lucrarea acolo unde a lăsat-o El. „Despărțiți de Mine nu puteți face nimic”, a spus Hristos; dar cu El putem face toate lucrurile. Există este un număr mare, foarte mare de oi rătăcite și pierdute care au pierit în deșerturile sălbatice ale păcatului, pur și simplu pentru că nimeni nu a mers pentru a le căuta și a le aduce înapoi la turmă. Isus folosește ilustrația oii pierdute pentru a arăta necesitatea de a căuta pe cei care s-au îndepărtat de El; pentru că o oaie odată rătăcită nu va mai va găsi niciodată drumul înapoi la turmă fără ajutor. Ea trebuie căutată și trebuie să fie dusă înapoi la turmă.
Tot cerul este interesat în lucrarea de salvare a celor pierduți. Îngerii privesc cu interes viu pentru a vedea cine va părăsi pe cele nouăzeci și nouă și vor ieși în furtună și ploaie în deșertul sălbatic pentru a căuta oaia pierdută. Cei pierduți sunt peste tot în jurul nostru, pierind și trist dar, neglijate. Dar ele sunt valoroase pentru Dumnezeu, cumpărate cu sângele lui Hristos…. Trebuie să căutăm să salvăm pe cei care sunt pierduți. Noi trebuie să căutăm singura oaie pierdută și să o aducem înapoi la turmă; iar acest lucru reprezintă un efort personal. – The Review and Herald, 30 iunie 1896.
Devoționalul face parte din cartea ”Lift Him Up” de Ellen G. White
Traducere și adaptare: Adina Păltineanu
Foto Mihaela Alina
