Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi dă viaţa pentru oi. Ioan 10:11
Domnul Hristos … Se aseamănă pe Sine cu un păstor. “Eu sunt Păstorul cel bun”, declară El. “Păstorul cel bun își dă viața pentru oi.” “Eu sunt Păstorul cel bun. Eu Îmi cunosc oile Mele, și ele Mă cunosc pe Mine, așa cum Mă cunoaște pe Mine Tatăl, și cum cunosc Eu pe Tatăl, și Eu Îmi dau viața pentru oile Mele”. (Ioan 10, 11.14.15.)
Așa cum un păstor își cunoaște oile, tot așa Păstorul Divin Își cunoaște turma răspândită pretutindeni în lume. “Voi sunteți oile Mele, oile pășunii Mele, și Eu sunt Dumnezeul vostru, zice Domnul Dumnezeu”. (Ezechiel 34, 31.)
În parabola oii pierdute, păstorul iese să caute o singură oaie – cea mai mică care poate fi numărată. Descoperind că una dintre oile sale lipsește, el nu se uită nepăsător la turma care este adăpostită în siguranță și spune: „Am nouăzeci și nouă, și mă va costa prea mult să mă duc în căutarea celei rătăcite. Las-o să se întoarcă, iar eu voi deschide ușa stânei și o voi lăsa să intre.” Nu; de îndată ce oaia se rătăcește, ciobanul este cuprins de durere și neliniște. Lăsând cele nouăzeci și nouă în staul, el pleacă în căutarea celei rătăcite. Oricât de întunecată și furtunoasă ar fi noaptea, oricât de primejdioasă și nesigură ar fi calea, oricât de lungă și anevoioasă ar fi căutarea, el nu se clatină până când oaia pierdută nu este găsită.
Cu câtă ușurare aude în depărtare primul ei strigăt slab! Urmărind sunetul, urcă pe cele mai abrupte înălțimi; merge până la marginea prăpastiei, riscându-și viața. Astfel, el caută în timp ce strigătul, tot mai slab, îi spune că oaia sa este gata să moară.
Și când oaia rătăcită este găsită, îi poruncește el să îl urmeze? … Nu; el pune oaia epuizată pe umărul său și, cu recunoștința veselă că nu a căutat în zadar, se întoarce la stână. Recunoștința sa își găsește expresia în cântece de bucurie. Și „când se întoarce acasă, cheamă pe prietenii și vecinii săi și le zice: ‘Bucurați-vă împreună cu mine, căci mi-am găsit oaia care era pierdută’.” (Luca 15:6).
Așadar, atunci când păcătosul pierdut este găsit de Păstorul cel Bun, cerul și pământul se unesc în bucurie și mulțumire. Căci „bucurie va fi în cer pentru un singur păcătos care se pocăiește, mai mult decât pentru nouăzeci și nouă de oameni drepți, care nu au nevoie de pocăință”
Tot așa, când păcătosul pierdut este găsit de Păstorul cel Bun, cerul și pământul se unesc în cântece de bucurie și de recunoștință. Pentru că “va fi mai multă bucurie în cer pentru un singur păcătos care se pocăiește decât pentru nouăzeci și nouă de oameni neprihăniți care n-au nevoie de pocăință” (versetul 7) – Slujitorii Evangheliei, 181, 182.
În lucrarea noastră, efortul individual va realiza mult mai mult decât poate fi estimat. Un suflet are o valoare infinită. Golgota vorbește despre valoarea sa. Un suflet câștigat pentru Hristos va contribui la câștigarea altora și va exista un rezultat mereu crescând de binecuvântare și mântuire – Slujitorii Evangheliei, 184.
Devoționalul face parte din cartea ”Lift Him Up” de Ellen G. White
Adaptare: Adina Păltineanu
