Iudeii I-au răspuns: „Nu zicem noi bine că ești Samaritean și că ai drac?” Ioan 8:48
În disputa dintre Hristos și farisei, din lipsă de argumente, aceștia au recurs la atac la persoană și au afirmat că El este posedat de Satana și nici nu face parte din poporul ales, fiind samaritean. Aceasta era o jignire gravă la care Isus a răspuns liniștit, negând posesiunea demonică și explicând de ce nu puteau ei accepta realitatea descendenței Sale din Tatăl ceresc. Reacționând la explicația Învățătorului oamenilor, iudeii au repetat afirmația jignitoare acuzându-L pe Hristos încă odată de a fi posedat de Satana. De data ceasta, Hristos a trecut mai departe fără să se lase ofensat.
Când cineva mă jignește, acuzându-mă de fapte care nu s-au întâmplat, sau de lucruri neadevărate, cum reacționez față de o asemenea nedreptate? Găsesc în Sfânta Scriptură modele de comportament cu diferite soluții față de jignirile aduse în public persoanelor onorabile și credincioase? Pot exista și situații în care trebuie să-mi apăr demnitatea și onoarea personală? Pot fi situații în care lucrurile merg mai departe, lăsând ca dreptatea mea să o apere Dumnezeu, sau familia, prietenii, colegii, sau biserica? Cum îmi aleg cel mai bine calea de urmat?
