Dumnezeu nu-Și va uita copiii, 26 decembrie

Căci cel ce se atinge de voi se atinge de lumina ochilor Lui. Zaharia 2:8

Pe măsură ce decretul dat de diferiți conducători ai creștinătății împotriva păzitorilor poruncii le va retrage protecția guvernului și-i va lăsa la dispoziția acelora care le doresc distrugerea, copiii lui Dumnezeu vor fugi din orașe și sate, se vor asocia împreună în grupe, locuind în cele mai pustii și mai singuratice locuri. Mulți își vor găsi scăparea în întăriturile munților. Asemenea creștinilor din văile Piemontului, ei vor face din înălțimile pământului sanctuarele lor și vor mulțumi lui Dumnezeu pentru “întăriturile stâncilor”. (Isaia 33, 16.) Dar mulți din toate popoarele și din toate clasele, de sus și de jos, bogați și săraci, negri și albi, vor fi aruncați în robia cea mai nedreaptă și mai crudă. Cei iubiți ai lui Dumnezeu vor trece prin zile grele, legați în lanțuri, închiși după gratiile închisorilor, condamnați la moarte, iar alții, în mod evident, vor fi lăsați să moară de foame, în temnițele întunecoase și dezgustătoare. Nici o ureche omenească nu este deschisă să audă gemetele lor; nici o mână omenească nu este gata să le dea ajutor.

Își va uita oare Dumnezeu poporul în acest ceas al încercării? L-a uitat El pe Noe cel credincios, atunci când judecățile lui Dumnezeu au fost dezlănțuite peste lumea antediluviană? L-a uitat El pe Lot atunci când a căzut foc din cer pentru a nimici cetățile câmpiei? L-a uitat El pe Iosif, înconjurat de idolatri în Egipt? L-a uitat El pe Ilie când jurământul Izabelei l-a amenințat cu soarta profeților lui Baal? L-a uitat El pe Ieremia în groapa întunecată și sumbră a închisorii? I-a uitat El pe cei trei demnitari în cuptorul de foc? Sau pe Daniel în groapa leilor?…

Cu toate că vrăjmașii îi pot arunca în închisoare, zidurile temniței nu pot întrerupe comunicarea dintre sufletele lor și Hristos. Acela care vede fiecare slăbiciune, care este familiarizat cu fiecare încercare este mai presus de puterile pământului; și îngerii vor veni la ei, în celulele singuratice, aducând lumină și pace din cer. Temnița va fi ca un palat, căci acolo locuiesc cei bogați în credință, iar zidurile întunecate vor fi luminate de lumina cerească, la fel ca atunci când Pavel și Sila se rugau și cântau laude la miezul nopții, în temnița din Filipi. – Tragedia veacurilor, 626, 627

Cu o dorință arzătoare, copiii lui Dumnezeu așteaptă semnele venirii Împăratului lor… Lumina strălucește prin nori deasupra vârfurilor munților. În curând se va descoperi slava Sa. Cerurile strălucesc ca zorii unei zile veșnice și asemenea melodiei cântărilor îngerilor răsună în urechi cuvintele: “Stați tari în devotamentul vostru, vine ajutorul”. Hristos, Biruitorul Cel puternic, păstrează pentru luptătorii Săi obosiți o comoară de slavă nemuritoare; iar glasul Lui vine prin porțile deschise: “… Nu vă luptați împotriva unor dușmani care n-au fost puși la probă. Am dus lupta în favoarea voastră și în Numele Meu sunteți mai mult decât biruitori” – Tragedia veacurilor, 632, 633

Devoționalul face parte din cartea  ”Lift Him Up”  de Ellen G. White 

Adaptare: Adina Păltineanu

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *