Ierusalime, Ierusalime, care omori pe proroci şi ucizi cu pietre pe cei trimişi la tine! De câte ori am vrut să strâng pe copiii tăi cum îşi strânge găina puii sub aripi, şi n-aţi vrut! Matei 23: 37
Hristos a vorbit ca un judecător celor din fața Lui. Vocea Sa, care a fost de atâtea ori auzită plină de blândețe și implorare, era acum auzită în mustrare și condamnare. Ascultătorii s-au cutremurat. Impresia făcută de cuvintele și privirea Lui nu avea să fie ștearsă niciodată.
Indignarea lui Hristos era îndreptată împotriva ipocriziei, a păcatelor grosolane, prin care oamenii își distrugeau sufletul, înșelau pe semeni și dezonorau pe Dumnezeu. În raționamentele amăgitoare și fățarnice ale preoților și conducătorilor, El a văzut lucrarea trimișilor lui Satana. Denunțarea păcatului a fost puternică și profundă, dar El n-a rostit nici un cuvânt de răzbunare. Avea o mânie sfântă împotriva domnului întunericului; dar n-a manifestat un temperament iritat. Tot astfel și creștinul care trăiește în armonie cu Dumnezeu, având plăcutele însușiri ale iubirii și milei, va simți o dreaptă indignare împotriva păcatului, dar nu va fi mânat de pasiune să insulte pe acela pe care-l insultă. Chiar când întâlnește pe cei care, mânați de o putere din adânc, susțin minciuna, în Hristos el își va păstra calmul și stăpânirea de sine.
O milă dumnezeiască a marcat chipul Fiului lui Dumnezeu când a aruncat o privire îndelungă asupra templului și apoi asupra ascultătorilor Lui. Cu vocea înecată de durerea profundă a inimii și de lacrimi amare, El a exclamat: “Ierusalime, Ierusalime, care omori pe prooroci și ucizi cu pietre pe cei trimiși la tine! De câte ori am vrut să strâng pe copiii tăi, cum își strânge găina puii sub aripi, și n-ați vrut”. Aceasta este lupta despărțirii. În plângerile lui Isus se revărsa însăși inima lui Dumnezeu. …
Fariseii și saducheii amuțiseră și ei. Isus i-a chemat pe ucenici și S-a pregătit să părăsească templul nu ca Unul înfrânt și silit să plece din fața adversarilor Lui, ci ca Unul care-și terminase lucrarea. S-a retras din luptă ca biruitor.
Mărgăritarele de adevăr care au căzut de pe buzele lui Hristos în ziua aceea plină de evenimente au fost adunate ca o comoară în multe inimi. Din ele, noi gânduri au prins viață, noi aspirații s-au trezit și o nouă istorie a început. După răstignirea și învierea lui Hristos, persoanele acestea au pășit în față și au împlinit misiunea pe care le-a încredințat-o Cerul cu o râvnă și o înțelepciune pe măsura măreției lucrării. Au adus o solie care a mișcat inima oamenilor, spulberând vechile superstiții care atâta vreme piperniciseră viața a mii de oameni. În fața mărturiei lor, teoriile și filozofiile oamenilor rămâneau ca niște simple povești. Mari au fost rezultatele cuvintelor Mântuitorului rostite către mulțimea aceea uimită și îngrozită din Templul de la Ierusalim. – Hristos, Lumina lumii 619, 620
Devoționalul face parte din cartea ”Lift Him Up” de Ellen G. White
Adaptare: Adina Păltineanu
