Şi, din pricina înmulţirii fărădelegii, dragostea celor mai mulţi se va răci. Dar cine va răbda până la sfârşit va fi mântuit. Matei 24:12, 13
Dumnezeu Și-a ales, în aceste zile de pe urmă, un popor pe care l-a făcut depozitarul Legii Sale, și acest popor va avea totdeauna sarcini neplăcute de îndeplinit. “Știu faptele tale, osteneala ta și răbdarea ta, și că nu poți suferi pe cei răi; că ai pus la încercare pe cei ce zic că sunt apostoli și nu sunt și i-ai găsit mincinoși. Știu că ai răbdare și că ai suferit din pricina Numelui Meu, și că n-ai obosit.” Se cere multă sârguință și o luptă continuă pentru a ține răul afară din bisericile noastre. Trebuie exercitată o disciplină aspră, imparțială; căci unii care au o formă de religie vor căuta să submineze credința altora și vor lucra în secret pentru a se înălța pe ei înșiși.
Domnul Isus, pe Muntele Măslinilor, a declarat în mod clar că, din cauza “înmulțirii fărădelegii, dragostea celor mai mulți se va răci”. El vorbește despre o clasă de credincioși care au căzut de la o stare înaltă de spiritualitate. Să lăsăm ca astfel de afirmații să revină cu o putere de cercetare solemnă în inimile noastre. Unde este zelul, devotamentul față de Dumnezeu, care corespunde măreției adevărului pe care pretindem că îl credem? Iubirea de lume, iubirea față de un păcat drag, a dezvățat inima de dragostea de rugăciune și de meditație asupra lucrurilor sacre. O serie formală de servicii religioase este menținută; dar unde este iubirea pentru Isus? Spiritualitatea este pe moarte. Trebuie oare ca această toropeală, această regretabilă deteriorare să fie perpetuată? Oare lampa adevărului trebuie să pâlpâie și să se stingă pentru că nu este reumplută cu uleiul harului? …
Stima de sine și autosuficiența omoară viața spirituală. Eul este înălțat; despre eu se vorbește. O, dacă eul acesta ar putea muri! “Eu mor zilnic”, spunea apostolul Pavel. Când această mândră și îndrăzneață mulțumire de sine și această vanitoasă îndreptățire de sine pătrund în suflet, nu mai este loc pentru Isus. Lui I se dă atunci un loc inferior, în vreme ce eul se umflă, plin de importanță, și umple întregul templu al sufletului. Acesta este motivul pentru care Domnul poate să facă atât de puțin pentru noi. Dacă El ar lucra cu eforturile noastre, atunci instrumentul și-ar însuși toată slava în favoarea istețimii, înțelepciunii și abilității sale și se va felicita singur, spunând asemenea fariseului: “Eu postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate veniturile mele.” Când eul va fi ascuns în Hristos, el nu va fi adus așa de des la suprafață. …
Numai atunci când vom avea grijă să îndeplinim poruncile Domnului fără a ne lăsa identitatea și amprenta asupra lucrării, atunci lucrăm eficient și armonios. ”Strângeți-vă laolaltă”, a spus îngerul, „Strângeți-vă laolaltă.” Mărturii pentru Biserică 5:538, 539
Devoționalul face parte din cartea ”Lift Him Up” de Ellen G. White
Adaptare: Adina Păltineanu