Hristos ne-a promis odihnă, 20 septembrie

Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă. Matei 11:28.

Isus îi invită pe fiii și fiicele lui Adam, obosiți și împovărați de griji să vină la El și să pună asupra Lui poverile lor grele. Dar mulți dintre cei care aud această invitație, deși suspină după odihnă, totuși merg înainte pe cărarea aspră, strângându-și poverile aproape de inimă. Isus îi iubește, și tânjește să le poarte poverile și pe ei înșiși în brațele Sale puternice. El ar vrea să înlăture temerile și incertitudinile care le răpesc pacea și odihna; dar mai întâi, ei trebuie să vină la El și să-I spună Lui necazurile ascunse ale inimii lor. El invită pe poporul Său să aibă încredere în El ca dovadă a dragostei lor pentru El. Darul inimii umile și încrezătoare este mai prețios pentru El decât toate bogățiile pe care le pot oferi cei bogați. O, dacă ei ar veni la El în simplitatea și încrederea cu care un copil vine la părinții săi, atingerea divină a mâinilor Sale i-ar elibera de poverile lor.

Isus, Mântuitorul nostru milostiv, este calea, adevărul și viața. De ce nu acceptăm oferta Sa plină de milă, de ce nu credem făgăduințele Sale, astfel încât să nu ne facem drumul vieții atât de greu? … Căile Domnului  Hristos sunt căi plăcute și toate cărările Lui sunt pace. Dacă ne-am făcut cărări aspre pentru picioarele noastre și am luat poveri grele de grijă în a ne strânge comori pe pământ, haideți acum să facem o schimbare și să urmăm calea pe care Isus a pregătit-o pentru noi.

Nu suntem întotdeauna dispuși să venim la Isus cu încercările și dificultățile noastre. Uneori ne vărsăm necazurile în urechile oamenilor, spunem nenorocirile noastre celor care nu ne pot ajuta și neglijăm să încredințăm totul lui Isus, care este în stare să schimbe calea dureroasă în cărări de bucurie și pace…. O, dacă toți, pastori și popor, și-ar aduce poverile și încurcăturile la Domnul Isus, care așteaptă să le primească, și să le dea pace și odihnă! – The Signs of the Times, 17 martie, 1887

Este o luptă teribil de grea să renunți la propria ta voință și la propria cale. Dar când această lecție este  învățată, vei găsi odihnă și pace. Mândria, egoismul și ambiția trebuie să fie biruite; voința ta trebuie să fie absorbită în voința Domnului Hristos. Întreaga viață poate deveni o jertfă constantă de iubire, fiecare acțiune o manifestare și fiecare cuvânt o exprimare a iubirii. Așa cum viața viței de vie circulă prin tulpină și mlădiță, coboară în fibrele inferioare și ajunge până la frunza cea mai de sus, tot așa harul și dragostea lui Hristos vor arde și vor fi din abundență în suflet, trimițând virtuțile sale în fiecare parte a ființei, pătrunzând fiecare exercițiu al trupului și al minții. – The S.D.A. Bible Commentary, Ellen G. White Comments, vol. 5, 1091, 1092

Devoționalul face parte din cartea  ”Lift Him Up”  de Ellen G. White 

Traducere: Adina Păltineanu

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *