Toată adunarea a ridicat glasul și a început să țipe. Și poporul a plâns în noaptea aceea. Numeri 14:1
Acest episod urmează după raportul negativ al majorității grupei de cercetași întorși din misiunea lor canaanită. Problema revoltei care se prefigura nu era doar majoritatea necredincioasă a cercetașilor, ci mai ales majoritatea necredincioasă a celor care au ascultat raportul negativ. Ceva din viața, convingerile și opțiunile acestei majorități a intrat repede în rezonanță cu majoritatea celor care cercetaseră țara cea bună a promisiunii divine. Dacă s-ar fi cerut atunci votul adunării lui Israel cu privire la oportunitatea continuării expediției, sau întoarcerea în Egipt, sigur că majoritatea ar fi determinat renunțarea. Este deplin justificată pribegia prin pustie pentru recuperarea credinței.
În ce sens și în ce condiții votul majorității reflectă hotărârea divină prin care Dumnezeu conduce afacerile bisericii? Ce condiții trebuie să îndeplinească majoritatea pentru ca poziția ei să poată fi luată în considerare ca cea mai bună opțiune pentru slava lui Dumnezeu și pentru prosperitatea bisericii Sale? Care ar fi alternativa atunci când majoritatea lumii urmează pe calea largă și doar o minoritate se află pe calea îngustă? Cum poate o reformă autentică să transforme o minoritate credincioasă într-o majoritate confortabilă pentru a lua decizii consemnate și în cer?
